Firmele care vor să rămână sau să intre, în 2026, în regimul de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor trebuie să îndeplinească cumulativ condițiile din Codul fiscal valabile la 31 decembrie 2025. Schimbarea cu impact direct este că, de la 1 ianuarie 2026, pentru microîntreprinderi se aplică o singură cotă de impozit pe venit — 1% — ca urmare a eliminării cotei de 3% prin OUG nr. 89/2025. În practică, miza pentru antreprenori rămâne aceeași: să se încadreze în plafon și să își păstreze statutul de micro pe parcursul anului, pentru a evita trecerea la impozit pe profit din trimestrul în care nu mai sunt respectate condițiile.
Condițiile pentru a aplica regimul de microîntreprindere în 2026
Condițiile prevăzute în Codul fiscal stabilesc că o persoană juridică română poate opta pentru impozitarea ca microîntreprindere în 2026 dacă, la 31 decembrie 2025, a realizat venituri care nu au depășit echivalentul în lei a 100.000 de euro. Echivalentul se determină la cursul de schimb valabil la închiderea exercițiului financiar din 2025.
Plafonul de 100.000 de euro se verifică nu doar la nivelul firmei în cauză, ci prin cumularea veniturilor realizate de persoana juridică și ale întreprinderilor legate de aceasta; în calcul intră elementele care constituie baza impozabilă prevăzută de art. 53 din Codul fiscal.
Pe lângă plafon, firma trebuie să aibă capital social deținut de persoane private (nu de stat sau de unități administrativ‑teritoriale) și să nu fie în dizolvare urmată de lichidare, situație înregistrată la Registrul Comerțului sau la instanțele judecătorești.
O condiție esențială este existența a cel puțin unui salariat. Prin „salariat” se înțelege o persoană angajată cu contract individual de muncă cu normă întreagă; condiția se consideră îndeplinită și dacă există contracte part‑time care, cumulate, echivalează o normă întreagă. De asemenea, sunt acceptate contracte de administrare sau de mandat, dacă remunerația este cel puțin la nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată.
Regulile mai prevăd și situații punctuale: dacă raportul de muncă este suspendat, condiția privind salariatul rămâne îndeplinită doar dacă suspendarea are o durată mai mică de 30 de zile și apare pentru prima dată în anul fiscal respectiv; în caz contrar, firma trece la impozit pe profit începând cu trimestrul în care condiția nu mai este respectată. Pentru microîntreprinderile care au un singur salariat, dacă acesta părăsește firma, condiția poate fi considerată păstrată dacă, în termen de 30 de zile, este angajat un nou salariat pe durată nedeterminată sau pe durată determinată de cel puțin 12 luni.
În plus, firma trebuie să aibă asociați/acționari care dețin, direct sau indirect, peste 25% din titlurile de participare sau din drepturile de vot; aceștia nu pot deține participații de peste 25% în alte microîntreprinderi astfel încât să încalce regula funcționării unei singure microîntreprinderi. O altă obligație este depunerea la termen a situațiilor financiare anuale, acolo unde aceasta există (referirea se face la situațiile aferente anului 2024 și, după caz, celor anterioare).
Suplimentar condițiilor generale, reglementările cer verificarea istoricului fiscal: persoanele juridice trebuie să constate dacă nu au mai fost plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor după 1 ianuarie 2023. Pentru firmele care au fost microîntreprinderi și au desfășurat activități în domeniul HORECA până la 31 decembrie 2023 inclusiv, se verifică dacă nu au mai fost plătitoare de micro începând cu anul fiscal 2024.
Cine nu poate fi microîntreprindere și cine iese din sistem în 2026
Legea exclude anumite categorii de persoane juridice de la aplicarea regimului micro. Printre acestea se numără instituțiile de credit (bănci, organizații cooperatiste de credit, bănci de economisire și creditare în domeniul locativ și bănci de credit ipotecar), entitățile organizate potrivit legilor speciale din domeniul asigurărilor/reasigurărilor și entitățile din piața de capital (inclusiv burse, societăți de servicii de investiții financiare, societăți de registru și de depozitare).
Sunt excluse și persoanele juridice care desfășoară activități de intermediere și distribuție în aceste domenii, cu excepția intermediarilor secundari de asigurări și/sau reasigurări care au obținut din distribuție până la 15% inclusiv din veniturile totale. De asemenea, regimul nu se aplică societăților din domeniul jocurilor de noroc și celor care desfășoară activități de explorare, dezvoltare sau exploatare a zăcămintelor petroliere și a gazelor naturale.
Pe parcursul anului 2026, o microîntreprindere trece la impozit pe profit începând cu trimestrul în care intervine una dintre situațiile prevăzute la art. 52 din Codul fiscal. Exemple explicite sunt: pierderea condiției de a avea cel puțin un salariat, nedepunerea în termen a situațiilor financiare pentru 2025, depășirea plafonului de 100.000 de euro (verificat cumulat cu întreprinderile legate), începerea unor activități excluse sau situația în care un asociat/acționar ajunge să dețină peste 25% și în alte microîntreprinderi. În acest ultim caz, asociații trebuie să stabilească care dintre entitățile controlate rămân sau ies din regim, astfel încât să fie respectată regula unei singure microîntreprinderi.
Ce se întâmplă cu firmele în inactivitate temporară
Microîntreprinderile înregistrate ca având inactivitate temporară la Registrul Comerțului rămân plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor pe întreaga perioadă în care figurează ca inactice.
De la data înscrierii mențiunii de reluare a activității, aceste firme continuă să aplice regimul micro doar dacă, la reluare, îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 47 alin. (1) din Codul fiscal: aspecte privind capitalul social, regula acționarilor, depunerea situațiilor financiare și existența a cel puțin unui salariat. Pentru îndeplinirea condiției salariatului, aceasta trebuie realizată în termen de 30 de zile calendaristice, inclusiv, de la data înregistrării mențiunii de reluare a activității.
Termenele pentru declararea aplicării sau ieșirii din regim: formularul 700
Pentru 2026 pot apărea mai multe situații de declarare a mențiunilor privind aplicarea sau ieșirea din regim. Persoanele juridice care în 2025 au fost plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor și, la 31 decembrie 2025, nu mai îndeplinesc condițiile, sau cele care îndeplinesc condițiile dar aleg să treacă la impozit pe profit în 2026, comunică ieșirea din sistem prin depunerea formularului 700 până la 31 martie 2026.
Același termen, 31 martie 2026, este prevăzut și pentru persoanele juridice care în 2025 au fost plătitoare de impozit pe profit și care, la 31 decembrie 2025, îndeplinesc condițiile de microîntreprindere și optează pentru regimul micro în 2026, tot prin formularul 700.
În schimb, firmele care au fost microîntreprinderi în 2025 și îndeplinesc condițiile și în 2026 nu au obligația de a depune formularul 700 pentru menținerea regimului. Dacă, în cursul anului 2026, apare una dintre situațiile de ieșire prevăzute de Codul fiscal, comunicarea către autorități se face în termen de 15 zile de la data producerii situației respective.
Cota de impozitare în 2026: 1% pe baza impozabilă
De la 1 ianuarie 2026, pentru calculul impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se aplică cota unică de 1% asupra bazei impozabile prevăzute de Codul fiscal. Această modificare survine după eliminarea cotei de 3% prin OUG nr. 89/2025, publicată la sfârșitul anului 2025.
