Fostul ministru al Sănătăţii Florian Bodog (PSD) a fost achitat definitiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul în care fusese trimis în judecată pentru abuz în serviciu şi fals intelectual, în legătură cu angajarea unei consiliere care, potrivit rechizitoriului, ar fi încasat salariu fără să se prezinte la serviciu. Decizia, pronunţată luni, 2 februarie 2026, a fost luată de un complet de cinci judecători şi este definitivă.
În comunicatul instanţei supreme, judecătorii au reţinut că, în cazul consilierului personal, „lipsa prezenţei fizice nu este echivalentă cu lipsa activităţii prestate”, iar „natura atribuţiilor specifice acestei funcţii nu presupune o prezenţă fizică obligatorie la sediul instituţiei”. Aceste considerente au stat la baza soluţiei de achitare.
Ce a reţinut ÎCCJ: munca de la distanţă şi limitele dreptului penal
Înalta Curte a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în ipoteza reţinută de procurori, având în vedere că activitatea consilierului personal „s‑a desfăşurat de la distanţă” şi că postul are un specific care nu impune, prin natura sa, prezenţă fizică zilnică la sediul instituţiei. În esenţă, instanţa a subliniat că, pentru anumite funcţii cu conţinut preponderent consultativ sau intelectual, stabilirea unei activităţi efective nu poate fi redusă la verificarea prezenţei fizice.
Instanţa a descris funcţia de consilier personal ca fiind „caracterizată printr‑un raport juridic special de încredere şi colaborare directă”, cu un conţinut în principal intelectual şi consultativ, care „nu poate fi evaluat prin parametri cantitativi standardizaţi”. Această calificare a contribuit la concluzia că elementele infracţiunii de abuz în serviciu, aşa cum sunt ele definite de lege, nu au fost dovedite.
În acelaşi comunicat, ÎCCJ a atras atenţia asupra distincţiei dintre posibile nereguli administrative şi răspunderea penală, subliniind caracterul de „ultima ratio” al dreptului penal. Judecătorii au arătat că dreptul penal nu trebuie folosit pentru a sancţiona deficienţe de organizare sau control instituţional care pot şi trebuie corectate prin mecanisme administrative.
De ce nu au mai „ţinut” acuzaţiile de fals intelectual
Referitor la acuzaţiile de fals intelectual, instanţa a constatat că acestea erau reţinute „în mod subsecvent” şi erau, în esenţă, legate de presupusa faptă principală de abuz în serviciu. Având în vedere concluzia privind inexistenţa abuzului în serviciu, ÎCCJ a apreciat că infracţiunile de fals intelectual reţinute nu pot subzista autonom.
Prin această soluţie, Înalta Curte a reafirmat principiul potrivit căruia dreptul penal nu poate substitui mecanismele administrative şi nu poate fi extins dincolo de limitele legale, respectând astfel principiul legalităţii incriminării.
Ce acuzaţii au formulat procurorii în rechizitoriu
Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie i‑au trimis în judecată pe Florian Bodog şi pe consiliera sa în august 2021 (comunicările publice ale DNA din acel moment datează din ultimele zile ale lunii august 2021) pentru abuz în serviciu, fals intelectual şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, în legătură cu angajarea unei consiliere personale. Rechizitoriul îi identifică pe cei doi şi susţine că, pe o perioadă de aproximativ 12 luni, persoana încadrată ca şi consilier ar fi încasat drepturi salariale fără a se prezenta la serviciu şi fără a presta activităţile din contract.
Potrivit rechizitoriului, în perioada februarie 2017–ianuarie 2018, Bodog ar fi atestat în mod nereal prezenţa consilierei prin semnarea foilor colective de prezenţă şi nu ar fi luat măsuri disciplinare. Suma indicată în actele anchetei ca drepturi salariale necuvenite este de 75.656 lei, iar Ministerul Sănătăţii s‑a constituit parte civilă pentru această valoare în faza de urmărire penală.
Procurorii au mai susţinut că, în perioada februarie–octombrie 2017, fostul ministru ar fi falsificat semnătura consilierei pe două contracte individuale de muncă şi pe o declaraţie pe proprie răspundere. Dosarul a fost judecat la ÎCCJ pentru că faptele sunt conexe îndeplinirii atribuţiilor de serviciu atunci când persoana de la care se cere tragerea la răspundere era ministru.
