Un studiu amplu realizat de cercetători de la Cedars-Sinai, publicat în Clinical Gastroenterology and Hepatology, a găsit o asociere între un consum mai mare de cafea și riscuri mai mici de ciroză, cancer hepatic și deces legat de ficat, pe baza urmăririi pe termen lung a participanților din UK Biobank. Rezultatele includ atât evenimente clinice înregistrate în timp, cât și indicatori observați la RMN hepatic și în analize de sânge, legând evoluția în timp de posibile mecanisme biologice.
Important: este vorba despre o asociere observată într-un studiu observațional, nu despre o dovadă că „cafeaua previne” direct bolile hepatice. Datele descrise de autori indică un tipar consistent: pe măsură ce consumul raportat de cafea crește, scad anumite riscuri și scad mai multe semne imagistice asociate cu afectarea ficatului.
În același registru, o analiză separată din UK Biobank, concentrată pe participanți cu RMN hepatic (2016–2020), a raportat asocieri inverse între consumul de cafea și markeri imagistici ai grăsimii hepatice și ai depunerilor de fier. Această piesă de context arată că, în UK Biobank, se pot observa în paralel legături între consumul auto-raportat și măsurători imagistice standardizate.
Ce a măsurat studiul și ce înseamnă cifrele raportate
Potrivit autorilor, analiza a inclus 354.957 participanți UK Biobank care nu aveau ciroză sau cancer hepatic la începutul urmăririi. Pe o perioadă mediană de urmărire de 13 ani, au fost urmărite diagnostice noi de ciroză, cancer hepatic și decese legate de ficat folosind registre medicale conectate (linked health records).
În comparație cu persoanele care nu beau cafea, participanții care au raportat cinci sau mai multe cești pe zi au avut: risc cu 32% mai mic de ciroză, risc cu 47% mai mic de cancer hepatic și risc cu 42% mai mic de deces legat de ficat. Aceste procente sunt raportate ca diferențe relative de risc între grupuri (băutori vs. nebăutori), nu ca probabilități absolute pentru fiecare persoană.
Autorii mai notează că scăderea riscului a fost observată pe măsură ce creștea consumul, cu beneficii prezente și la 1–2 cești/zi și cu efecte care par cele mai puternice în jurul a 3–4 cești/zi. În același timp, ei subliniază că, deși grupul cu ≥5 cești/zi a arătat asocieri favorabile, nu recomandă creșterea consumului până la acel nivel în mod special.
RMN-ul hepatic și proteinele din sânge: ce indică despre ficat
Pe lângă diagnosticele urmărite în timp, studiul descrie diferențe între consumatorii de cafea și cei care nu consumă, la nivelul unor indicatori măsurați prin RMN: niveluri mai mici de grăsime hepatică, fier hepatic, fibroză și inflamație hepatică la cei care beau mai multă cafea. Astfel de markeri sunt folosiți pentru a descrie încărcarea cu grăsime, depunerile de fier și semne asociate cu inflamația și remodelarea țesutului hepatic.
Separat, în catalogul de publicații UK Biobank este descrisă o analiză pe 26.729 de participanți care au efectuat RMN hepatic între 2016 și 2020, cu măsurători precum cT1 (iron-corrected T1), fier hepatic și PDFF (proton density fat fraction). Acolo, consumul de cafea a fost asociat invers cu fierul hepatic și PDFF, cu intervale ale asocierilor (OR) în jurul valorilor 0,47–0,94, în funcție de categorie.
În aceeași analiză, se menționează că anumite tipuri de cafea (instant, măcinată și decofeinizată) au fost asociate cu niveluri mai mici ale PDFF și ale fierului, ceea ce indică faptul că asocierea nu apare exclusiv într-un singur tip de cafea. Observația este relevantă și pentru ideea din studiul Cedars-Sinai că efectele nu par să fie explicate doar de cofeină.
Cafea cu cofeină și decofeinizată: ce sugerează comparația
Autorii studiului Cedars-Sinai raportează că au fost observate asocieri protectoare similare atât pentru cafeaua cu cofeină, cât și pentru cea decofeinizată. Pe baza acestui tipar, ei susțin că este puțin probabil ca doar cofeina să fie componenta activă și că alți compuși naturali din cafea ar putea contribui la asocierea observată.
În datele de context din analiza UK Biobank pe RMN hepatic, este menționată explicit și cafeaua decofeinizată între tipurile asociate cu niveluri mai mici ale PDFF și fierului. Împreună, aceste rezultate susțin ideea că merită analizate separat tipurile de cafea, dar nu transformă asocierea într-o relație cauzală.
Hyunseok Kim, hepatolog la Cedars-Sinai și autor corespondent, explică că studiul a combinat urmărirea pe termen lung cu RMN hepatic și analize de proteine din sânge pentru a ajuta la explicarea mecanismelor biologice din spatele asocierii dintre cafea și o sănătate hepatică mai bună.
Limitele concluziilor: de ce rezultatul nu înseamnă „cafeaua previne”
Autorii subliniază explicit că studiul este observațional, deci nu dovedește că consumul de cafea previne boala hepatică. În astfel de studii, participanții nu sunt repartizați aleatoriu la consum sau non-consum, iar asocierea observată poate fi influențată și de alți factori de stil de viață sau de sănătate care diferă între grupuri.
Un alt element metodologic important, prezent atât în studiul Cedars-Sinai, cât și în analiza UK Biobank pe RMN, este că aportul de cafea a fost auto-raportat. Auto-raportarea poate introduce erori de estimare ale consumului real (de exemplu, mărimea ceștii sau variații în timp), iar rezultatele trebuie citite ca asociere între consumul declarat și indicatorii urmăriți.
În același timp, faptul că studiul Cedars-Sinai raportează și diferențe în RMN și în profiluri proteice din sânge, pe lângă evenimente clinice pe termen lung, este prezentat de autori ca un sprijin biologic pentru asocierea observată. Acest tip de triangulare – rezultate clinice, imagistică și proteine din sânge – întărește coerența internă a observațiilor, fără să schimbe natura observațională a designului.
