Lolita Cercel, un personaj muzical creat cu ajutorul inteligenței artificiale, a strâns milioane de vizualizări pe TikTok și YouTube în România, după ce un clip foarte scurt a declanșat un val de curiozitate și de imitări.
Fenomenul scoate la suprafață două planuri care se întâlnesc în social media: apetitul pentru o „artistă” care nu există în realitate și dezbaterea despre cine are voie să folosească anumite estetici, teme și referințe culturale.
În centrul proiectului se află un creator care se prezintă drept Tom și care spune că vrea să rămână anonim. În jurul lui Lolita Cercel s-au strâns reacții foarte diferite: entuziasm și curiozitate, dar și acuzații legate de etică și de felul în care o identitate romă ar fi sugerată fără ca experiența reală să existe în spate.
Cum a pornit valul și ce se știe despre „Tom”
Viralizarea a pornit de la un format tipic pentru TikTok: un loop de aproximativ opt secunde, o imagine repetitivă și o prezență vizuală ușor de recunoscut, care a oprit scroll-ul și a accelerat creșterea contului.
Proiectul a făcut apoi saltul pe YouTube cu piesa „Pe peronu' de la gară”, iar numele Lolita Cercel a început să circule pe rețele și în playlisturi.
Creatorul care semnează drept Tom spune că a început proiectul ca experiment; a povestit că a fost solist într-o trupă de rap în liceu, a studiat regia de film și lucrează acum ca grafician. Lucrul la personaj a durat, spune el, luni de ajustări, până când stilul a căpătat identitate.
Tom descrie direcția muzicală drept „trip-hop balcanic”, iar pentru o parte a publicului rezultatul poate suna apropiat de manele, un gen foarte prezent în consumul muzical local.
Declarațiile proiectului despre mecanismul de succes
Tom explică mecanismul astfel: el scrie povestea, tehnologia generează vocea și textul, iar algoritmii și publicul validează materialul prin vizualizări și distribuiri.
Într-o sesiune de întrebări și răspunsuri atribuită personajului, Lolita a pus succesul pe seama combinației dintre poveste, interpretare și „împingerea” făcută de platforme: „Tom aduce povestea, eu o cânt, algoritmii o împing mai departe”.
Tot în acea sesiune a circulat și fraza citabilă: „Când asculți o melodie de-a mea și simți ceva, nu te gândești la mine, ci la tine… Eu sunt doar o scuză”.
De ce a apărut tensiunea legată de cultura romă
O parte din critică vizează faptul că Lolita Cercel este percepută de unii drept o codificare a unei femei rome, deși Tom neagă intenția și spune că personajul este „pur și simplu o balcanică”.
Alex Stan, prezentat ca tânăr de etnie rom cu master în justiție socială, afirmă că numele, estetica și stilul muzical trimit către un imaginar recognoscibil și că proiectul ridică problema cui îi este permis să spună anumite povești.
Alexandra Fin, tânără de etnie romă, vorbește despre „instrumentalizarea culturii rome” și despre „rasializare”, invocând referințe la practici spirituale și teme din cântece; ea susține că artiștii romi sunt tratați ca inferiori, în timp ce o identitate romă virtuală devine apreciată și profitabilă.
De unde ar veni textele și ce răspuns dă proiectul la ideea de „autenticitate”
Tom spune că textele pentru Lolita s-au inspirat din volumul de versuri „Cântece țigănești” (1941) de Miron Radu Paraschivescu, o carte pe care afirmă că a găsit-o în biblioteca de la țară a bunicului unei prietene.
Proiectul argumentează că autorii nu sunt obligați să fi trăit tot ceea ce scriu; în aceeași discuție apare comparația: „un scriitor care nu a ucis niciodată poate scrie cel mai convingător criminal literar… Experiența directă este un ingredient mai mult, nu o rețetă întreagă”.
În opoziție, Alex Stan subliniază că o mare parte din muzica romă este încărcată de experiențe trăite și că interpretarea live rămâne un element definitoriu al acestui repertoriu, în contrast cu muzica de studio sau generată artificial.
Impactul în industrie și reacțiile din zona artistică
După ce piesele Lolitei au acumulat milioane de vizualizări în doar câteva săptămâni, au apărut reacții publice din partea unor artiști care contestă etica muzicii generate de algoritmi și care solicită măsuri împotriva conturilor asociate.
Au fost publicate șapte piese sub numele proiectului, iar pe o platformă importantă de streaming proiectul figurează ca artist verificat.
Cântăreața Paulina a criticat ceea ce a numit „scurtătura AI”, spunând că astfel de piese ajung virale sau la radio și că situația este tristă pentru artiștii independenți care muncesc pentru vizibilitate și originalitate.
Muzicianul Cristian „Electric Brother” Ștefănescu spune că vede proiectul „mult mai interesant” decât peisajul radiofonic comercial, dar adaugă că, dacă ar fi fost un artist viu cu același material, ar fi fost respins de publicul larg pentru că nu respectă anumite norme; el recunoaște totodată că folosește programe care ajută producția muzicală.
Starea proiectului și percepțiile publice
Identitatea reală a creatorului rămâne legată de numele de scenă Tom, iar mecanismul viral a fost unul concret: clip scurt în loop, creștere rapidă pe TikTok și extindere pe YouTube.
Tom a comunicat că Lolita Cercel este un produs AI și a descris proiectul ca pe un personaj construit; cu toate acestea, reacția publică a creat confuzie între autentic și simulare, alimentată de estetica platformelor, unde cele două pot arăta la fel.
Controversa socială se sprijină pe percepția codării unei identități și pe acuzațiile de instrumentalizare culturală, în timp ce creatorul respinge intenția de a ofensa și menține eticheta mai largă, de „balcanică”.
