Scăderea natalității a devenit una dintre cele mai vizibile tendințe demografice din Europa, iar România urmează același val. Datele Eurostat pentru 2024 arată că rata totală a fertilității în Uniunea Europeană a coborât la 1,34 copii pe femeie, față de 2,62 în 1964.
Pe lângă prăbușirea indicatorului de fertilitate, volumul nașterilor a atins un minim recent: în 2024, în UE s-au născut 3,55 milioane de copii, ceea ce corespunde unei rate brute a natalității de 7,9 la 1.000 de locuitori. Pentru comparație, rata brută era 10,5 la 1.000 în 2000, 12,8 în 1985 și 16,4 în 1970.
Și în România tabloul este similar: în 2024 s-au născut sub 150.000 de copii, prag descris de Institutul Național de Statistică (INS) drept un record negativ pentru perioada recentă.
Ce arată cifrele despre declinul natalității în UE
Rata totală a fertilității – numărul mediu de copii pe care o femeie îi are de-a lungul vieții – a ajuns în Uniunea Europeană la 1,34 în 2024, potrivit Eurostat. În 1964, această rată era 2,62, o diferență care reflectă schimbări profunde în dinamica familială de pe continent.
Ca volum, anul 1964 rămâne cel cu cel mai mare număr de nașteri din perioada postbelică, în jur de 6,8 milioane de copii; după aceea a urmat un declin prelungit, cu un prag atins în 2002, când numărul nașterilor a scăzut la circa 4,36 milioane. În anii următori s-au înregistrat creșteri temporare, fără să fie inversat însă trendul general.
În ultimul deceniu, între 2014 și 2024, rata fertilității în UE a coborât de la 1,54 la 1,34. În paralel, rata brută a natalității a ajuns la 7,9 nașteri la 1.000 de locuitori în 2024, față de 10,5 în 2000.
Unde sunt diferențele cele mai mari între țări
În 2024, în Europa, cele mai ridicate rate ale fertilității au fost înregistrate în Muntenegru (1,75), Bulgaria (1,72), Georgia (1,69) și în Albania și Serbia (ambele 1,64).
În rândul economiilor mari, Franța înregistrează aproximativ 1,61 copii pe femeie, urmată de Regatul Unit cu 1,56 (pentru care sunt disponibile date doar până în 2023). Germania apare cu 1,36, ușor peste media Uniunii Europene.
La polul opus, Spania (1,10) și Polonia (1,14) figurează printre cele mai scăzute valori, alături de Italia (1,18). În zona nordică, ratele mai mari includ Islanda (1,56), Danemarca (1,47), Norvegia (1,45), Suedia (1,43), în timp ce Finlanda are circa 1,25.
România în cifre: fertilitate sub media de înlocuire și un minim al nașterilor
În România, rata totală a fertilității a fost estimată la circa 1,39 în 2024, sub pragul de înlocuire a populației. Tendința generală este de scădere susținută în ultimii ani.
La numărul de nașteri, INS arată că în 2024 s-au născut sub 150.000 de copii – cel mai mic nivel din ultimele decenii. Statistica indică faptul că în 2019 se înregistrau peste 215.000 de nașteri, iar de atunci numărul a scăzut treptat, inclusiv cu o diminuare de aproximativ 20.000 între 2023 și 2024.
În aceeași logică regională, și alte țări din Europa Centrală și de Est au înregistrat niveluri scăzute în 2024: în Polonia s-au născut aproximativ 252.000 de copii, iar în Cehia 84.311 – cifra ce reprezintă un minim istoric pentru acea țară.
Factorii asociați cu scăderea natalității
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) explică această evoluție prin teoria tranziției demografice: pe măsură ce crește accesul la educație și la contracepție și se modifică factorii socioeconomici, se schimbă și comportamentul demografic.
Printre factorii relevanți menționați se numără costul locuințelor, stabilitatea financiară, echilibrul între viața profesională și cea de familie și cheltuielile asociate creșterii unui copil.
O explicație aplicată României este oferită de Maria Voinea, cercetătoare în sociologia familiei, care subliniază că există atât cauze interne, legate de dorințele și stabilitatea cuplului, cât și factori externi, inclusiv măsurile publice de sprijin pentru familii.
Maria Voinea afirmă că, în România, „aceste aspecte au fost slabe”, ceea ce a funcționat ca factor descurajator și a amânat decizia cuplurilor de a avea copii. Ca direcții de politică, ea menționează îmbunătățirea sistemelor de educație și sănătate, accesul la locuri în grădinițe și școli și servicii medicale accesibile, elemente care influențează deciziile privind nașterea unui copil.
Măsuri publice și limitele efectelor lor
La nivel european, multe state au introdus politici precum alocații pentru copii, facilități fiscale, servicii subvenționate de îngrijire a copiilor și concedii parentale extinse.
În România, o măsură fiscală recentă a introdus obligația plății contribuției pentru asigurările de sănătate și pentru persoanele aflate în concediu de maternitate; anterior, persoanele în concediu pentru creșterea copilului beneficiau de scutiri. Astfel de schimbări fiscale pot influența deciziile familiale, dar efectele se văd pe perioade mai lungi.
Datele INS arată, de asemenea, că sporul natural rămâne negativ: în mai 2025 numărul deceselor a fost de aproximativ 1,7 ori mai mare decât cel al născuților vii. Maria Voinea leagă această dinamică de faptul că fenomenele demografice se schimbă lent și recomandă politici care vizează îmbunătățirea condițiilor de viață și prevenția în sănătate pentru persoanele peste 50 de ani.
Date care ar ajuta analiza
Serii detaliate ale INS pe ani și pe luni privind nașterile în România, distribuția pe grupe de vârstă a mamei, mediile de rezidență (urban/rural) și datele regionale ar permite o imagine mai nuanțată, pentru a identifica segmentele populației cele mai afectate de scăderea natalității.
Detalii metodologice privind indicatorii Eurostat – definiții, eventuale revizuiri statistice și intervale de referință – precum și armonizarea anului de referință (unele țări având date disponibile doar până în 2023) sunt esențiale pentru comparații stricte între state.
