România rămâne, în statistica europeană, țara cu cei mai mulți proprietari de locuințe, dar și cu cele mai aglomerate locuințe. Datele Eurostat pentru 2024 arată că 94% dintre români locuiau într-o casă sau un apartament aflat în proprietate personală. În același timp, România are și cea mai mare rată de supraaglomerare din Uniunea Europeană: 41% din populație trăia în 2024 în locuințe considerate supraaglomerate.
Contrastul contează fiindcă descrie direct viața de zi cu zi: cât spațiu are, în medie, o familie și cât de des ajung mai multe persoane să împartă prea puține camere. Setul de date indică și o scădere ușoară a ratei proprietății față de anul anterior, însă nivelul rămâne cel mai ridicat din UE.
Ce spun datele Eurostat: proprietari mulți, spațiu puțin
În 2024, 94% din populația României trăia într-o locuință proprietate personală, potrivit Eurostat. Procentul este în scădere față de 2023 (95,6%) și față de 2020, când era raportat la peste 96%.
La nivelul Uniunii Europene, aproximativ două treimi dintre locuitori (68%) dețineau locuința în care trăiau în 2024, în ușoară scădere față de 2023 (circa 69%). În topul țărilor cu proprietate ridicată, după România apar Slovacia (93%) și Ungaria (92%).
Pe de altă parte, România se află la celălalt capăt când vine vorba de spațiul disponibil. Mărimea unei locuințe, măsurată ca număr mediu de camere per persoană, era în UE de 1,7 camere/persoană în 2024. În România indicatorul este de 1,1 camere/persoană, același nivel fiind raportat și pentru Slovacia.
România, pe primul loc la „locuințe supraaglomerate” în UE
Eurostat folosește și un indicator de calitate a locuirii: ponderea populației care trăiește într-o locuință supraaglomerată. În 2024, România a avut cea mai ridicată rată din UE: 41%. Urmează Letonia (39%) și Bulgaria (34%).
La nivelul Uniunii Europene, 17% din populație trăia în 2024 în locuințe supraaglomerate, o pondere în scădere față de aproximativ 19% în 2010.
În același set de date, Eurostat arată că în 2024 puțin peste jumătate din populația UE (51%) locuia într-o casă, 48% într-un apartament, iar 1% în alte tipuri de cazare (de exemplu, case plutitoare sau rulote).
De ce supraaglomerarea lovește mai tare familiile cu copii
Un tablou mai detaliat apare într-un infografic al Monitorului Social (proiect al Friedrich‑Ebert‑Stiftung România), care prelucrează date Eurostat pentru 2023–2024. Potrivit acestuia, 59,3% dintre familiile cu copii din România trăiesc în locuințe supraaglomerate, cel mai mare procent din Uniunea Europeană.
În același material se mai arată că 9,6% din populația României se afla în „deprivare severă de locuire” (indicator definit ca locuire supraaglomerată plus cel puțin o problemă de locuință, precum acoperiș cu scurgeri, lipsa băii/dușului și a toaletei interioare sau o locuință prea întunecată). Monitorul Social notează că procentul este în scădere față de anii anteriori, menționând valori de 19,8% în 2015 și 14,2% în 2020.
Tot potrivit infograficului, 13,9% din populația totală nu are nici baie, nici duș, nici toaletă cu apă în gospodărie.
Ce spune strategia oficială a statului despre dezechilibrele din locuire
Strategia Națională a Locuirii 2022–2050, aprobată prin Hotărârea de Guvern nr. 842/2022 și publicată în Monitorul Oficial, descrie locuirea ca pe „o provocare majoră” și vorbește despre un „dezechilibru persistent între cererea și oferta de locuințe”. Documentul menționează explicit supraaglomerarea în marile centre urbane, pe fondul creșterii costurilor locuințelor și al expansiunii urbane accelerate.
Strategia mai arată că România înregistrează „inegalități semnificative” și dificultăți în asigurarea accesului la locuințe, iar grupurile cu venituri mici sunt „din ce în ce mai excluse de pe piețele imobiliare din orașele mai mari”, în contextul alternativelor limitate pentru locuințe la costuri suportabile.
