Muzica este folosită în practici de îngrijire și intervenții terapeutice, iar în ultimii ani a fost evaluată în studii clinice, sinteze de dovezi și în recomandări de politici, inclusiv în domenii precum reducerea stresului, recuperarea după boală și îmbunătățirea calității vieții. Raportul Biroului Regional al Organizației Mondiale a Sănătății pentru Europa a inventariat peste 3.000 de studii privind rolul artelor (inclusiv muzica) în prevenție, promovarea sănătății și managementul bolii.
Există, de asemenea, studii randomizate controlate care testează intervenții concrete: de la ascultarea zilnică a muzicii selectate de pacient după un accident vascular cerebral până la audiția de muzică în repausul la pat după chirurgie cardiacă.
Pe tema stresului și a simptomelor asociate, dovezile sunt consistente în anumite contexte clinice, dar nu susțin afirmații generale de tipul „muzica vindecă întregul organism”. În oncologie, de exemplu, o revizuire sistematică Cochrane descrie efecte asupra anxietății, depresiei, durerii și oboselii, dar subliniază și limite legate de calitatea studiilor și certitudinea dovezilor pentru unele rezultate.
Ce spune sinteza OMS despre muzică și sănătate
Raportul Biroului Regional OMS pentru Europa asupra rolului artelor în sănătate și bunăstare arată că, în ultimele două decenii, cercetarea în domeniu a crescut semnificativ și că există dovezi pentru un rol important al artelor în prevenirea îmbolnăvirii, promovarea sănătății și gestionarea bolii pe parcursul vieții.
Sinteza include tipuri variate de studii: studii pilot necontrolate și studii de caz, studii transversale și longitudinale la scară națională, etnografii comunitare și trialuri randomizate controlate.
Raportul arată că implicarea în arte poate aduce beneficii pentru sănătate și că aceste beneficii pot fi consolidate prin recunoașterea bazei de dovezi, promovarea participării și colaborarea între sectoare (sănătate, educație, comunități).
Stresul și starea psihică: ce arată dovezile din oncologie
Revizuirea sistematică Cochrane (actualizare 2021) a analizat trialuri randomizate și quasi-randomizate privind intervențiile muzicale la persoane cu cancer, distingând între terapie prin muzică (music therapy) și „music medicine” (medicină muzicală, adică ascultare de muzică preînregistrată oferită de personal medical).
În analiza Cochrane, intervențiile muzicale au fost asociate cu reducerea anxietății la adulți: o scădere medie raportată de 7,73 puncte pe scala Spielberger State Anxiety Inventory (17 studii, 1.381 participanți; interval de încredere 95%: -10,02 la -5,44), evidențiată ca rezultat cu certitudine redusă.
Rezultatele sugerează și un impact pozitiv moderat asupra depresiei la adulți (12 studii, 1.021 participanți; diferență standardizată medie SMD -0,41; 95% CI: -0,67 la -0,15), precum și efecte asupra durerii și oboselii, cu variații între studii și nivele diferite de certitudine metodologică.
Revizuirea notează că multe studii prezintă risc ridicat de părtinire, iar efectele tind să fie mai consistente în studiile de terapie prin muzică livrată de muzicoterapeuți, comparativ cu ascultarea de muzică preînregistrată coordonată de personal medical.
Recuperare neurologică după accident vascular cerebral: un studiu randomizat
Un studiu randomizat, single-blind, publicat în revista Brain a evaluat dacă ascultarea zilnică de muzică poate sprijini recuperarea cognitivă și starea afectivă după accident vascular cerebral. Pacienții au fost repartizați aleator în trei grupuri: ascultare zilnică de muzică aleasă de participanți, ascultare de cărți audio și grup de control fără materiale de ascultare; toți au primit îngrijire și reabilitare standard.
Din cei 60 de pacienți inițial incluși, 54 au finalizat studiul; evaluările neuropsihologice au avut loc la o săptămână (baseline), la 3 luni și la 6 luni după accidentul vascular cerebral.
Rezultatele au arătat că recuperarea memoriei verbale și a atenției focalizate a fost semnificativ mai bună în grupul care a ascultat muzică, comparativ cu grupurile de cărți audio și control; grupul cu muzică a prezentat, de asemenea, niveluri mai scăzute ale dispoziției depresive și ale confuziei față de grupul de control.
După chirurgie cardiacă: muzica în repaus la pat și indicatori de relaxare
Un trial randomizat publicat în Journal of Clinical Nursing a urmărit efectul ascultării muzicii în timpul repausului la pat în ziua 1 postoperator, la pacienți operați pe cord (bypass coronarian și/sau înlocuire de valvă aortică).
Au fost incluși 40 de pacienți, repartizați aleator în grup cu muzică în repaus la pat (n=20) sau repaus la pat fără muzică (n=20). Relaxarea a fost evaluată prin măsurători biologice (inclusiv oxitocină plasmatică), frecvență cardiacă, tensiune arterială medie, PaO2, SaO2 și autoevaluare a relaxării.
Studiul a raportat creșteri semnificative ale oxitocinei în grupul cu muzică, comparativ cu trendul descendent din grupul de control; relaxarea subiectivă a crescut mai mult în grupul cu muzică, iar PaO2 a fost semnificativ mai mare în acel grup. Nu s-au găsit diferențe între grupuri pentru tensiunea arterială medie, frecvența cardiacă și SaO2.
Ce fel de muzică și în ce condiții par relevante efectele
În studiul de reabilitare după accident vascular cerebral, intervenția a constat în ascultare zilnică de muzică aleasă de participant timp de două luni, comparativ cu cărți audio și cu absența materialelor de ascultare, pe fondul îngrijirii și reabilitării standard.
În studiul postoperator cardiac, intervenția a fost ascultarea muzicii în timpul repausului la pat în ziua 1 după operație, cu evaluări atât ale indicatorilor biologici (inclusiv oxitocină), cât și ale relaxării subiective.
În revizuirea Cochrane din oncologie, rezultatele sunt raportate pentru intervenții variate, diferențiate între terapie prin muzică oferită de specialiști și ascultare de muzică preînregistrată în context medical; certitudinea dovezilor variază în funcție de rezultat (de la foarte scăzută la scăzută).
Limitările dovezilor și aplicabilitatea la populația generală
Dovezile clinice documentează efecte specifice în contexte controlate — de exemplu, recuperare cognitivă după accident vascular cerebral, relaxare după chirurgie cardiacă și ameliorări ale unor simptome la persoane cu cancer — dar nu există o dovadă unică și directă care să susțină afirmații absolute precum „muzica vindecă întregul organism” sau „prelungește viața” la populația generală.
De asemenea, pentru întrebarea „ce fel de muzică” este optimă în reducerea stresului la publicul larg, studiile analizate oferă în principal protocoale specifice contextelor clinice și nu un protocol universal validat transversal pentru toate persoanele și situațiile; în practică, intervențiile descrise variază între ascultare zilnică personalizată, muzică utilizată în repaus postoperator și terapii prin muzică conduse de specialiști, iar efectele depind de contextul și modalitatea de livrare a intervenției.
