Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, declară că România rămâne fără o lege clară a malpraxisului, iar acest vid legislativ îi afectează atât pe pacienți, cât și pe medicii și personalul medical. Rogobete spune că a solicitat asistență tehnică din partea Băncii Mondiale și și-a exprimat speranța ca demersul să înceapă în luna martie, cu obiectivul ca până la finalul anului 2026 să existe o lege a malpraxisului de care „este absolut nevoie”.
Declarațiile au fost făcute public în intervențiile recente ale ministrului, în care a reiterat că, în ultimii ani, au existat mai multe încercări de a construi o astfel de lege, dar că acestea s-au soldat cu eșec. Rogobete subliniază că miza este o reglementare coerentă, care să asigure un echilibru real între protecția pacientului și protecția personalului medical, nu o soluție improvizată care să favorizeze doar anumite părți.
Ce spune ministrul despre „vidul legislativ” și de ce vrea o nouă lege
Alexandru Rogobete a afirmat direct: „Lipsește ceva cu desăvârșire în țara noastră și anume legea malpraxisului”. El a explicat că au existat „n” încercări care s-au încheiat cu eșec și a dat ca exemplu două versiuni anterioare: una orientată mai mult spre protecția personalului medical și alta, spre interesele asiguratorilor de malpraxis. În acest context, spune ministrul, nu s-a ajuns la o reglementare coerentă care să protejeze ambele părți.
Rogobete susține că o lege coerentă ar trebui să prevadă clar situațiile în care personalul medical beneficiază de protecție, dar, în paralel, să ofere mecanisme prin care pacientul este apărat atunci când are loc un eveniment advers. El insistă asupra necesității unei metodologii clare pentru gestionarea reclamațiilor și evaluarea responsabilităților.
De ce a cerut sprijinul Băncii Mondiale și care e calendarul anunțat
Ministrul afirmă că a solicitat asistență tehnică din partea Băncii Mondiale — un organism internațional pe care îl vede ca partener „administrativ și tehnic” în redactarea proiectului — motivând că, în ultimii circa 10 ani, nu s-a reușit adoptarea unei legi coerente pe plan intern. Rogobete explică faptul că a cerut sprijin extern pentru a beneficia de expertiză independentă și de modele de bună practică internaționale.
Rogobete și-a exprimat speranța ca, prin acest mecanism de asistență tehnică, lucrările pregătitoare să înceapă în luna martie, iar până la sfârșitul anului 2026 să existe un proiect de lege adoptabil. El a descris calendarul drept unul ambițios, legat de disponibilitatea expertizei tehnice și de pașii procedurali pe care îi va impune ulterior procesul legislativ.
Ce se întâmplă acum: unde ajung pacienții când reclamă un caz
Ministrul a explicat că, în absența unei legi și a unor norme clare, pacienții „nu știu unde să se adreseze”. Potrivit declarațiilor sale, în practică oamenii apelează la mai multe canale: Colegiul Medicilor, Ministerul Sănătății (care uneori redirecționează către Colegiul Medicilor), case de avocatură sau parchete. Această dispersare a căilor de sesizare complică identificarea unei proceduri unitare de rezolvare a cazurilor de malpraxis.
Rogobete a subliniat că tocmai absența unei metodologii clare face ca procesul de soluționare a reclamațiilor să fie dificil și ineficient, iar realitatea de zi cu zi arată nevoia unei reglementări care să clarifice responsabilități și etape procedurale pentru toate părțile implicate.
Ce principii invocă Rogobete pentru viitoarea lege
Ministrul a apăsat ideea că legea trebuie să fie „corectă” și bine gândită, nu o improvizație. El a spus că dezideratul este ca reglementarea să protejeze, în mod echilibrat, atât personalul medical, în anumite circumstanțe, cât și drepturile și siguranța pacienților. Totodată, a mai arătat că dorește să fie folosite experiențe și modele de bună practică din alte țări, prin intermediul sprijinului oferit de Banca Mondială, pentru a construi un text solid și sustenabil.
