Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat Rusia pentru „tratamente inumane” şi „detenţie ilegală” aplicate opozantului Aleksei Navalnîi după întoarcerea sa în ţară în 2021, hotărârea fiind comunicată marţi, 3 februarie 2026. Decizia este relevantă pentru că instanţa de la Strasbourg reia şi clarifică elemente-cheie legate de felul în care Navalnîi a fost arestat şi tratat în detenţie, concluzii importante în contextul morţii sale, la 16 februarie 2024, într-o colonie penitenciară din regiunea arctică a Rusiei; împrejurările decesului au rămas neclare şi au stârnit îngrijorări la nivel internaţional.
CEDO a constatat încălcări ale prevederilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a dispus plata unor despăgubiri, însă aplicarea efectivă a hotărârii rămâne incertă în condiţiile în care autorităţile ruse au refuzat în repetate rânduri să execute decizii ale Curţii şi, în practică, nu recunosc jurisdicţia ei după ruptura dintre Moscova şi Consiliul Europei din 2022.
De ce a considerat CEDO că arestarea și detenția au fost ilegale
Aleksei Navalnîi a fost arestat la sosirea în Rusia, în ianuarie 2021, după ce se întorsese din Germania, unde primise tratament ca urmare a unei otrăviri în august 2020. Autorităţile ruse au pus în aplicare o condamnare cu suspendare din 2014, revocând-o şi transformând‑o în pedeapsă privativă de libertate — măsură pe care Curtea de la Strasbourg a considerat că a fost folosită în mod abuziv pentru a-l încarcera şi care, în consecinţă, a făcut detenţia sa „ilegală” în sensul Convenţiei.
În motivarea hotărârii, CEDO reia observaţii anterioare privind caracterul viciat al acelei condamnări din 2014 şi arată că decizia de a activa sentinţa suspendată nu a respectat garanţiile procesului echitabil şi nici cerinţele de legalitate necesare pentru privarea de libertate în temeiul dreptului european.
Ce „rele tratamente” a reținut Curtea: ras pe cap, supraveghere video, privare de somn
Judecătorii europeni au concluzionat că Navalnîi a fost supus, în detenţie, unui ansamblu de practici care, analizate „împreună”, au reflectat o atitudine sistematică de neglijare a sănătăţii, bunăstării şi demnităţii sale şi au echivalat cu un tratament inuman şi degradant. Curtea a apreciat că nu era vorba despre incidente izolate de disconfort, ci despre o combinaţie de măsuri menite să îl vulnerabilizeze pe deţinut.
Printre faptele reţinute în hotărâre se numără tăierea completă a părului, menţinerea sub supraveghere video constantă pentru perioade importante de timp şi privarea de somn prin controale de securitate repetate, efectuate la intervale de o oră sau două ore. De asemenea, documentele instanţei fac referire la perioade de izolare punitivă şi la condiţii de detenţie care au contribuit la agravarea stării sale de sănătate.
Articolele din Convenție invocate și despăgubirile stabilite
CEDO a stabilit că în cauză au existat încălcări ale unor articole fundamentale ale Convenţiei: articolul 2 (dreptul la viaţă), articolul 5 (dreptul la libertate şi la siguranţă) şi articolul 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante). Curtea a apreciat atât aspectele care privesc legalitatea privării de libertate, cât şi pe cele legate de tratamentul la care a fost supus deţinutul în cursul executării pedepsei.
Instanţa a obligat statul rus la plata unei sume de 26.000 de euro cu titlu de daune morale şi a autorizat continuarea acţiunii în faţa Curţii în numele persoanei decedate: văduva lui Aleksei Navalnîi, Iulia Navalnaia, a fost recunoscută ca reprezentant legal care poate urma procedurile în numele defunctului.
Problema executării hotărârii: poziția Moscovei față de deciziile CEDO
În practică, punerea în aplicare a hotărârilor CEDO depinde de cooperarea statelor. Rusia a părăsit Consiliul Europei şi, în urma acestui proces, a adoptat decizii interne care permit autorităţilor să nu transpună anumite hotărâri externe în dreptul naţional; în plus, în mai multe cazuri autorităţile ruse au refuzat să plătească sumele stabilite de Curte. Curtea a subliniat însă că statul rămâne responsabil pentru încălcările comise înainte de excludere şi a continuat să pronunţe hotărâri în această materie, chiar dacă executarea lor întâmpină obstacole practice şi politice.
Separat, în 16 decembrie 2025 CEDO a pronunţat o hotărâre într-un dosar consolidat care cuprindea 139 de cereri înaintate de persoane şi organizaţii asociate reţelei lui Navalnîi; Curtea a constatat acolo că măsurile administrative, confiscările de bunuri şi calificările drept „extremiste” au făcut parte dintr‑o campanie coordonată şi au încălcat mai multe articole ale Convenţiei, iar sumele acordate reclamanţilor au variat, în principal, între câteva mii şi zeci de mii de euro. Această decizie ridică din nou întrebarea cât de probabile sunt executările practice ale despăgubirilor în absenţa cooperării Moscovei.
