Raportoarea specială a ONU pentru promovarea și protecția dreptului la libertatea de opinie și de exprimare, Irene Khan, a declarat vineri, 6 februarie 2026, la Berlin că „spațiul dedicat libertății de exprimare” în Germania s-a redus. Declarațiile au fost făcute la o conferință de presă susținută la finalul unei vizite în care a avut întrevederi cu responsabili politici, reprezentanți ai unor instituții, asociații, jurnaliști și studenți. Khan a avertizat că această tendință poate avea efecte descurajatoare pentru critica legitimă în spațiul public.
Potrivit raportoarei, discuțiile purtate pe durata vizitei au conturat, în primele concluzii, un „dezechilibru” în utilizarea procedurilor penale: proceduri care, susține ea, produc un efect disuasiv foarte puternic și influențează negativ climatul public, generând un sentiment de neîncredere între cetățeni, media și autorități. Observația a fost prezentată ca una preliminară, bazată pe întâlnirile avute și pe cazurile concrete aduse în discuție.
Ce anume reclamă raportorul ONU: de la discursuri de ură la incriminarea opiniilor disidente
Irene Khan a pus îngustarea spațiului pentru exprimare în legătură cu răspândirea unor forme de discurs de ură — inclusiv mesaje anti-imigranți și homofobe — dar și cu manifestări de islamofobie și antisemitism. În același timp, ea a semnalat o mișcare de „incriminare” a unor opinii disidente printr-o utilizare mai frecventă a mecanismelor penale, nu doar a celor civile, pentru a sancționa expresii critice adresate persoanelor și instituțiilor publice.
Raportoarea a reamintit contextul istoric specific Germaniei: restricțiile privind utilizarea unor simboluri și sloganuri care glorifică sau reiau elemente ale ideologiei naziste își au originile în perioada imediat următoare înfrângerii regimului nazist, măsuri având drept scop prevenirea revenirii unei mișcări autoritare. Această tradiție legală a fost invocată ca element de context în discuțiile despre limitele libertății de exprimare.
Critici legate de modificările din codul penal și de dosare recente
Khan a criticat, de asemenea, ceea ce a descris drept întărirea arsenalului juridic penal: după o reformă din 2021, sancțiunile penale au fost înăsprite în anumite cazuri pentru a proteja responsabili politici împotriva insultelor, defăimării și calomniei. Raportoarea a spus că această orientare ridică întrebări legate de proporționalitate și de riscul de a transfera în sfera penală conflicte care, în opinia ei și a altor observatori, ar trebui soluționate în principal prin drept civil.
Într-un interviu acordat în marja conferinței, Khan a afirmat că au apărut situații în care persoane au primit sancțiuni — inclusiv amenzi — pentru critici pe care, susține ea, orice cetățean ar trebui să le poată formula legitim în spațiul public. Observația a fost folosită pentru a contura dezbaterea despre modul în care sunt calibrate răspunsurile juridice față de discursurile critice sau injurioase.
Ca ilustrare a tensiunilor semnalate, raportoarea a menționat o serie de urmăriri judiciare din ultimele luni care au implicat jurnaliști, demnitari sau simpli utilizatori de internet, cazuri pe care le-a descris ca indicând un climat mai restrictiv pentru exprimare.
Exemple invocate: percheziție după o postare pe X și amendă de 600 de euro
Printre cazurile concrete citate figurează un dosar din iunie 2025: domiciliul unui bărbat în vârstă de 60 de ani a fost percheziționat după ce acesta a distribuit на platforma X (fostul Twitter) un material video jignitor la adresa ministrului economiei de la acea vreme, Robert Habeck. Incidentul a fost prezentat în discuții ca exemplu de intervenție penală pentru o exprimare insultătoare online.
Un alt exemplu menționat datează din aprilie 2025, când o femeie a fost condamnată la plata unei amenzi de 600 de euro după ce, într-o înregistrare video, a numit șefa diplomației germane, Annalena Baerbock, „teroristă”. Aceste spețe au fost invocate de către Khan pentru a susține ideea că multe astfel de conflicte ar trebui redirecționate spre căi civile de soluționare, mai degrabă decât spre sancțiuni penale.
Raportoarea a subliniat expres, în contextul acestor exemple, opinia sa conform căreia asemenea cazuri ar trebui să țină, în mod predominant, de dreptul civil, unde pot fi evaluate și remediate fără aplicarea automată a unor pedepse penale.
Manifestații propalestiniene și folosirea legilor antiteroriste în contextul războiului din Gaza
Khan a criticat, de asemenea, gestionarea de către autorități a dreptului la manifestare în cazul mișcărilor propalestiniene și modul în care a fost tratată recrudescența unor acte antisemite în contextul războiului din Gaza. Ea a semnalat îngrijorări legate de restricții aplicate în numele ordinii publice și de impactul acestor măsuri asupra spațiului civic.
Totodată, raportoarea a atras atenția asupra folosirii unor prevederi antiteroriste pentru a limita sau interzice conținuturi și acțiuni în favoarea cauzei palestiniene, ridicând întrebări despre delimitarea clară dintre combaterea terorismului și protejarea libertății de exprimare politică.
În declarațiile sale, Irene Khan a subliniat și principiul că „dacă sunteți o personalitate publică, trebuie să fiți pregătit să acceptați criticile” și a adăugat că există diferența între „cuvintele dure, unele neplăcute, dar care nu sunt ilegale”, și expresii care, în mod justificat și extrem, pot fi supuse unor restricții. Ea a reiterat că libertatea de exprimare poate fi limitată doar în condiții foarte stricte, atunci când restricția este absolut necesară, proporțională și conformă legii.
