România ar putea trece în 2027 de la perspectiva negativă a ratingului de țară la una stabilă, dacă va avea o execuție bugetară bună, a declarat marți, 3 noiembrie 2026, ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare. Scenariul său presupune mai întâi păstrarea calificativului de investiții, susținută de un buget credibil și de îmbunătățirea rezultatelor bugetare din 2026.
La dezbaterea de lansare a celei de-a treia ediții a Barometrului Antreprenorilor NewMoney–INSCOP, ministrul a descris o succesiune de condiții: credibilitatea bugetului pentru anul viitor și evoluția execuției din 2026 ar susține menținerea ratingului, inclusiv în primul trimestru din 2027. Continuarea unor rezultate bune în 2027 ar deschide apoi posibilitatea schimbării perspectivei.
Ce ar schimba o perspectivă stabilă
Ratingul exprimă opinia unei agenții despre riscul ca un debitor, inclusiv un stat, să nu își îndeplinească obligațiile financiare la scadență. Perspectiva privește direcția probabilă a calificativului pe termen mediu. În explicația publicată de Moody’s, o perspectivă stabilă indică o probabilitate redusă de modificare a ratingului în acest interval.
Trecerea la o perspectivă stabilă ar schimba evaluarea evoluției probabile, fără să reprezinte prin ea însăși o majorare a calificativului. La Moody’s, deciziile privind ratingurile sunt luate de comitete de analiști, pe baza unor factori cantitativi și calitativi. Posibilitatea descrisă de Nazare pentru 2027 rămâne evaluarea condiționată a ministrului.
Miza invocată de acesta depășește finanțele statului. Nazare avertizează că pierderea calificativului de investiții ar afecta economiile, investițiile și locurile de muncă ale românilor. El susține că reducerea costurilor de finanțare ar lăsa mai mulți bani în economia privată și ar îmbunătăți șansele unei relansări economice.
Dobânzile, aproape jumătate din deficitul anual prognozat
Ministrul a situat cheltuielile cu dobânzile la aproximativ 3% din produsul intern brut (PIB), sau puțin peste acest nivel, și le-a comparat cu aproape jumătate din deficitul prognozat pentru 2026. Pentru a explica acumularea datoriei publice, Nazare a descris-o drept „un fel de sac în care aruncăm deficitele fiecărui an”: deficitele mai mari măresc suma datorată și presiunea costurilor de finanțare.
În comunicatul din 10 martie privind proiectul bugetului pentru 2026, Ministerul Finanțelor estima cheltuieli anuale cu dobânzile de 60,8 miliarde de lei, aproximativ 3% din PIB, față de 50,5 miliarde de lei în anul anterior. Ministerul explica această creștere prin finanțarea deficitelor acumulate și prin nivelul încă ridicat al dobânzilor de pe piețele financiare. Proiectul avea o țintă de deficit de 6,2% din PIB.
La rectificarea bugetară aprobată pe 30 octombrie, reprezentanții Guvernului au susținut că ținta de deficit pentru întregul an rămâne de 6,2% din PIB. Estimarea de 60,8 miliarde de lei pentru dobânzi provine din proiectul prezentat în martie.
Comparația ministrului pune astfel în raport două ponderi anuale în PIB: circa 3% pentru dobânzi și 6,2% pentru deficit. Dobânzile sunt parte din cheltuielile bugetare, iar deficitul este diferența dintre cheltuieli și venituri. Dacă veniturile și celelalte cheltuieli rămân aceleași, plata unor dobânzi mai mari lasă mai puține resurse pentru investiții și servicii publice.
La nouă luni, deficitul scăzuse, dar dobânzile crescuseră
Într-o postare pe Facebook din 26 octombrie, Nazare a prezentat un deficit cash de 78,3 miliarde de lei pentru ianuarie–septembrie 2026, echivalent cu 3,81% din PIB. Pentru aceeași perioadă din 2025, valorile comunicate erau de 102,47 miliarde de lei și 5,31% din PIB. Reducerea a fost de 24,17 miliarde de lei, respectiv de 1,5 puncte procentuale din PIB.
Execuția cash cumulează încasările și plățile efective din perioada respectivă. Potrivit ministrului, veniturile bugetare au crescut cu 11,9%, până la 522,69 miliarde de lei, în timp ce cheltuielile au avansat cu 5,5%. Încasările au crescut astfel mai repede decât plățile, contribuind la restrângerea deficitului.
În același interval, dobânzile plătite au ajuns însă la 50,63 miliarde de lei, cu 10,69 miliarde peste nivelul din ianuarie–septembrie 2025. Ajustarea deficitului și creșterea cheltuielilor cu dobânzile au avut loc în paralel. Aceste sume acoperă nouă luni, în timp ce comparația ministrului cu deficitul prognozat privește întregul an.
Nazare a anunțat și investiții publice de 107,77 miliarde de lei în primele nouă luni, cu 25,15 miliarde mai mult decât în perioada corespunzătoare din 2025. Potrivit acestuia, finanțările europene au susținut peste 70% din investițiile publice din intervalul respectiv.
Bugetul din 2027 și ajustarea până în 2030
Orizontul invocat de ministru pentru continuarea ajustării are și un cadru european. Prin recomandarea revizuită la 8 iulie 2025, Consiliul Uniunii Europene a recomandat României încheierea procedurii de deficit excesiv până în 2030. Recomandarea stabilește limite anuale pentru ritmul de creștere a cheltuielilor nete nominale, prin care este urmărită ajustarea bugetară.
La dezbaterea din 3 noiembrie, Nazare a cerut continuarea reducerii deficitului în fiecare an până în 2030. El a susținut că împrumuturile ar trebui orientate către investiții și dezvoltare, în locul acoperirii cheltuielilor curente sau a obligațiilor rigide pentru care lipsesc alte resurse.
În postarea din 26 octombrie, ministrul descrisese deja 2027 drept un an-cheie al ajustării fiscale, cu posibilități limitate de majorare a bugetelor: „Bugetele se vor construi pornind de la ceea ce putem finanța, nu de la ceea ce ne-am dori să cheltuim”.
Un risc concret semnalat atunci privea încasările din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Nazare spunea că bugetul pe 2026 fusese construit presupunând atragerea integrală a finanțărilor programate pentru acel an. Pentru granturile aferente unor cheltuieli deja efectuate, neîncasarea banilor ar lăsa un minus de venituri și ar apăsa asupra deficitului.
Ministrul a cerut ministerelor să stabilească ce lucrări au fost realizate, ce obligații de plată au rămas și ce proiecte au finanțare certă. Pentru noile angajamente, principiul formulat de el este „nicio cheltuială permanentă fără o sursă permanentă de finanțare”.