Obiceiul de a trece „pe sub masă” este legat de Vinerea Mare din Săptămâna Patimilor, când în bisericile ortodoxe Sfântul Epitaf este scos din altar și așezat pe o masă în mijlocul lăcașului de cult.
În 2026, Vinerea Mare cade pe 10 aprilie; în multe parohii, în această zi are loc, în mod tradițional, trecerea pe sub masă.
Gestul este un act de credință și smerenie, făcut în liniște și cu rugăciune, legat de comemorarea răstignirii, morții și punerii în mormânt a lui Iisus Hristos.
Când se trece pe sub masă în 2026
Vinerea Mare din 2026 este pe 10 aprilie; în această zi credincioșii comemorează răstignirea și moartea Mântuitorului.
Ritualul face parte din slujbele specifice Vinerii Mari: Prohodul Domnului, oficiat de obicei seara, și Vecernia scoaterii Sfântului Epitaf, care urmează Ceasurilor Împărătești.
În biserică, masa așezată în mijloc simbolizează mormântul, iar pe ea se așază Sfântul Epitaf, reprezentând punerea în mormânt a lui Iisus Hristos.
Ce este Sfântul Epitaf și de ce e central în acest ritual
Sfântul Epitaf este o pânză de cult – din in, mătase sau catifea – pe care este imprimată sau pictată icoana punerii în mormânt a Domnului; în Vinerea Mare, el este pus în mijlocul bisericii, pe o masă mai înaltă care închipuie mormântul.
Numele „epitaf” provine din grecescul epi tafos, „pe mormânt”, iar trecerea pe sub masă închipuie intrarea simbolică în Sfântul Mormânt.
La slujbă, credincioșii se închină la Sfântul Epitaf, sărută Sfânta Evanghelie și Crucea așezate pe el, apoi trec pe sub masă; de cealaltă parte a mesei se află, de regulă, Sfânta Cruce, pusă în contextul Deniei din Joia Mare.
Semnificația trecerii pe sub masă în tradiția ortodoxă
Principalul înțeles al gestului este participarea simbolică la moartea și punerea în mormânt a lui Hristos: credincioșii „coboară” împreună cu El, pentru ca apoi să se raporteze la Înviere. Gestul exprimă smerenie și credință.
Vinerea Mare este ziua pomenirii Patimilor Domnului: slujbele amintesc suferințele și momentele răstignirii – de la batjocuri și loviri până la cruce și moarte.
Trecerea pe sub masă este, așadar, legată și de ideea renașterii spirituale și de pregătirea sufletească pentru Paște.
O dată sau de trei ori: cum este descrisă practica
Unii credincioși trec o singură dată, ca semn al unicității Jertfei, alții trec de trei ori, în amintirea celor trei zile în care trupul lui Hristos a stat în mormânt.
Indiferent de numărul trecerilor, accentul cade pe înțelegerea semnificației: prin gest, credinciosul închipuie în viața sa moartea și punerea în mormânt a lui Hristos.
Numărul trei este asociat și cu Sfânta Treime și cu ideea de desăvârșire spirituală.
Tradiții populare și alte obiceiuri legate de Vinerea Mare
Pe lângă semnificația liturgică, în tradiția populară obiceiul are și o dimensiune protectoare: se crede că poate feri de boli, necazuri și ghinion, iar unii credincioși își pun dorințe sau se roagă în tăcere în timpul gestului.
Ritualul este deschis credincioșilor care vin „cu suflet curat” și cu dorința de pocăință; trecerea trebuie făcută cu respect, în liniște și fără grabă. În unele zone, oamenii aduc flori pe care le așază pe masă sau în jurul epitafului.
În Vinerea Mare se practică și postul aspru – unii nu mănâncă și nu beau până seara, alții consumă doar alimente simple, fără ulei – iar multe comunități evită activitățile casnice grele (spălat, călcat, cusut) pentru a păstra caracterul de reculegere.
În anumite localități există obiceiul scăldatului ritualic în apă rece, practicat dimineața, cu semnificație de purificare și protecție pentru sănătate.
Pe plan liturgic, participarea numeroasă la slujbe și atmosfera solemnă pregătesc credincioșii pentru bucuria Învierii.
Explicațiile catehetice despre sensul ritualului sunt numeroase: teologi și preoți leagă gestul de participarea la Patimi și de speranța Învierii, oferind credincioșilor orientări despre rânduiala și semnificația trecerii pe sub masă.
