Duminică, 18 ianuarie 2026, senatorii Tim Kaine și Rand Paul, figuri influente în politica externă a SUA, au apărut în aceeași ediție a unei emisiuni TV la Washington și au anunțat că vor lucra bipartizan pentru a impune limite clare presiunilor Casei Albe legate de Groenlanda. Mesajul lor a fost unul procedural, nu de spectacol: Congresul american dispune de instrumente concrete pentru a tempera excesele executivului atunci când mizele privesc alianțe, tratate și pacea în Europa.
Mesaj bipartizan Kaine–Rand Paul: „Vom forța un vot” și „nu se va întâmpla sub ochii mei”
În intervențiile lor televizate de duminică, Kaine și Paul au oferit rare imagini de unitate într-un moment de maximă tensiune transatlantică. Prezența lor în același program a avut o semnificație simbolică: dincolo de competiția partizană, există un nucleu de consens privind respectarea tratatelor, evitarea aventurismului militar și menținerea credibilității SUA în fața aliaților.
Unul dintre senatori a anunțat explicit că, dacă va fi nevoie, va forța un vot în Senat pentru a bloca orice acțiune militară a SUA în Groenlanda sau Danemarca. O astfel de mișcare, printr-o rezoluție de tip „War Powers”, ar obliga administrația să-și argumenteze public intențiile și să obțină acordul Congresului înainte de a angaja forța.
Celălalt a transmis un refuz ferm față de opțiunea militară: „nu se va întâmpla sub ochii mei”. Poziția sa, reiterată zilele trecute într-un interviu separat, arată că și în rândul republicanilor există rezistență față de ideea folosirii forței împotriva unui aliat NATO, ceea ce reduce și mai mult spațiul politic pentru o escaladare periculoasă.
Semnalul comun vine pe fondul unui istoric recent de colaborare între aceiași senatori pe zona tarifelor, unde au depus măsuri bipartizane pentru a readuce sub controlul legislativului impozitele comerciale instituite unilateral de Executiv. Aceste inițiative pot fi adaptate rapid pentru a viza noile tarife anunțate în legătură cu Groenlanda.
Trei piste pentru Congresul SUA: War Powers, controlul tarifelor, scutul NATO în lege
Prima pistă aflată pe masă este actualizarea unei rezoluții pe puterile de război, cu referință explicită la Groenlanda. O asemenea rezoluție urmărește să blocheze orice acțiune militară împotriva unui aliat fără autorizarea Congresului, ceea ce ar crește costul politic al oricărui pas în direcția greșită. Declarațiile senatorului care a promis „vom forța un vot” indică direct această direcție.
A doua pistă vizează tarifele: există deja precedentul unor demersuri bipartizane pentru a anula tarifele impuse pe baza unor urgențe declarate de Executiv. Reactivarea acestui mecanism ar permite Senatului să oblige la vot o anulare sau o revizuire a noilor tarife anunțate, restabilind rolul constituțional al Congresului în materie de taxe și comerț.
A treia pistă este juridică și ține de tratate: legislația adoptată în 2024 consfințește că președintele nu poate suspenda sau retrage SUA din Tratatul Atlanticului de Nord fără consimțământul Senatului (două treimi) sau un act al Congresului. Într-un climat în care s-a sugerat, chiar indirect, posibilitatea condiționării relației cu NATO, această ancoră legală limitează sever marja executivului.
În paralel, la Camera Reprezentanților au fost propuse inițiative care reconfirmă angajamentul față de alianță și stabilesc mecanisme suplimentare pentru a împiedica orice tentativă unilaterală de retragere. Împreună, aceste instrumente conturează un „cordon sanitar” legislativ în jurul NATO.
Tarifele anunțate de președinte și reacțiile europene: condamnări ferme și opțiunea „anti-coerciție”
Președintele Donald Trump a anunțat că, începând cu 1 februarie 2026, impune un tarif de 10% pe toate bunurile din opt țări europene, cu o creștere etapizată la 25% la 1 iunie, legând explicit eliminarea acestor taxe de acceptarea unei „înțelegeri” pentru cumpărarea Groenlandei. Măsura vizează Danemarca, Norvegia, Suedia, Franța, Germania, Regatul Unit, Olanda și Finlanda.
La scurt timp, lideri europeni au denunțat public „spirala periculoasă” în care ar împinge relațiile transatlantice un asemenea șantaj tarifar. Un grup de state vizate a emis un mesaj comun de respingere a presiunilor și de susținere a suveranității daneze, subliniind că tensiunile nu trebuie escaladate prin penalizarea aliaților.
În plan politic, doi lideri din state-cheie au avut reacții imediate: unul a calificat amenințările drept „inacceptabile”, iar celălalt le-a numit „complet greșite”, întărind ideea unui front european unit. Declarațiile lor au fost formulate în aceeași zi cu anunțul tarifelor, pentru a semnala că suveranitatea asupra Groenlandei nu este negociabilă.
Instituțional, ambasadorii celor 27 s-au reunit de urgență la Bruxelles, iar în discuție a intrat pentru prima oară activarea Instrumentului Anti-Coerciție – mecanismul comercial de răspuns al Uniunii Europene la presiuni economice externe. Deși instrumentul a intrat în vigoare în decembrie 2023, nu a fost folosit până acum; ideea activării sale în cazul SUA ilustrează gravitatea momentului.
Dinspre capitalele europene s-au acumulat, în ultimele ore, mesaje care îndeamnă Comisia să demareze procedura ACI, inclusiv din partea unor decidenți politici și a președintelui unei puteri occidentale. În funcție de consensul la nivel de state membre, contra-măsurile ar putea include restricții țintite sau majorări tarifare echivalente.
Miza arctică: securitate, baze NATO și percepția de vulnerabilitate
În spațiul public american, un membru al Cabinetului a susținut că Europa este „prea slabă” pentru a garanta securitatea Groenlandei, argumentând că doar prezența SUA poate descuraja actori precum Rusia sau China. Mesajul, rostit într-un interviu televizat, urmărește să justifice o repoziționare americană în Arctica.
La nord, miniștrii de externe ai țărilor nordice au afirmat într-o declarație comună că sunt „colectiv angajați” în menținerea stabilității arctice, că au crescut investițiile în capabilități și prezență, și că sprijină o implicare mai accentuată a NATO în regiune. Mesajul a punctat un principiu-cheie: „Groenlanda aparține poporului său”, iar chestiunile care o privesc sunt de competența Regatului Danemarcei și a Groenlandei.
În teren, state europene au desfășurat personal militar în insulă în cadrul unei activități planificate sub umbrela aliată, pe fondul escaladării retoricii de la Washington. Chiar dacă efectivele sunt limitate, semnalul politic este puternic: securitatea arctică este tratată ca un interes colectiv, nu ca o rundă de bargaining bilateral.
În acest context, ideea unei achiziții forțate a Groenlandei intră în coliziune cu arhitectura de securitate transatlantică – iar oficiali nord-atlantici au transmis, direct sau indirect, că orice pași în afara cadrului NATO ar vulnerabiliza întreaga alianță în fața adversarilor strategici.
Ce înseamnă pentru Washington: critici în propriul partid și instrumente de control
Din interiorul partidului prezidențial, mai mulți parlamentari au criticat public atât amenințarea tarifelor, cât și discuția despre opțiunea militară, invocând riscul de a fractura NATO și de a face jocul rivalilor geopolitici. Printre vocile conservatoare care s-au delimitat se numără senatori care au denunțat ideea de „achiziție coercitivă” drept „dincolo de stupid”.
Dincolo de declarații, traseul legislativ este deja trasat: Congresul poate împiedica folosirea forței în Groenlanda fără autorizare, poate forța voturi rapide pe anularea tarifelor și se poate sprijini pe legislația existentă care blochează orice tentativă unilaterală de ieșire din NATO. Această combinație de rezoluții și legi conferă pârghii reale pentru a evita o ruptură cu aliații.
În trecutul apropiat, aceiași senatori au cooperat pentru a abroga tarifele generale introduse pe calea stării de urgență economice. Dacă vor urma aceeași logică, un demers țintit împotriva noilor tarife legate de Groenlanda ar putea ajunge relativ rapid la vot pe plenul Senatului.
În fine, poziționările ferme de zilele acestea – „nu se va întâmpla sub ochii mei” în privința unei opțiuni militare și promisiunea „vom forța un vot” – sugerează că o majoritate transpartinică pentru a ține frâna de mână este acolo, chiar dacă nu toți parlamentarii vor să provoace frontal Casa Albă.
Cronologia imediată: ce urmează pentru tarife, UE și piață
Calendarul anunțat prevede intrarea în vigoare a unui tarif de 10% la 1 februarie 2026, cu o creștere la 25% la 1 iunie; condiționarea ridicării taxelor de o „înțelegere” privind Groenlanda a fost exprimată explicit. Acest calendar permite, totuși, Congresului să încerce o intervenție legislativă înainte de luna iunie.
La Bruxelles, statele membre au convocat o reuniune de urgență pentru a coordona răspunsul, iar în discuție intră opțiunea anti-coerciție – un instrument pe care UE nu l-a folosit până acum, dar pe care o serie de lideri europeni îl cer deja, în termeni expliciți. O asemenea activare ar marca o premieră și ar ridica repede costul economic al conflictului.
În paralel, pe măsură ce reacțiile publice și politice se multiplică, presiunea pentru o soluție diplomatică rapidă crește. Mesajele transmise de șefii de stat și de guvern, dar și de oficiali din Parlamentul European, conturează o linie roșie: suveranitatea Groenlandei nu este obiectul unui târg comercial.
În funcție de cum va evolua dezbaterea din Congresul SUA și coordonarea europeană, piețele ar putea evalua costurile unei posibile runde de contre tarifare. Pentru moment, însă, mesajul politic preponderent – la Washington și în capitalele europene – înclină spre dezamorsare, nu spre escaladare.
În numai câteva zile, chestiunea Groenlandei a trecut de la retorică la riscul real al unei rupturi transatlantice. Dar tot în câteva zile s-a conturat și antidotul: o majoritate bipartizană în Congres pregătită să pună frână, o Uniune Europeană care își pregătește instrumentele de apărare și un front politic european care respinge condiționarea suveranității prin tarife. Următoarele săptămâni vor arăta dacă aceste „plase de siguranță” – legislative și diplomatice – sunt suficiente pentru a readuce dosarul în zona rațiunii.
