Teheranul a transmis că va restabili „treptat” accesul la Internet, după o întrerupere a comunicațiilor fără precedent. În același timp, noi evaluări ale organizațiilor pentru drepturile omului indică un bilanț al represiunii de ordinul miilor de morți, iar conducerea sistemului judiciar anunță procese rapide, cu posibile condamnări la moarte. Dincolo de promisiuni, datele confirmate până duminică, 18 ianuarie 2026, arată o țară care încearcă să revină la aparența de normalitate, în timp ce rănile crizei rămân deschise.
Restabilirea „treptată” a Internetului în Iran: ce înseamnă concret
După mai bine de o săptămână de „blackout” digital impus în plin val de proteste, autoritățile au anunțat că vor ridica gradual restricțiile. Duminică, 18 ianuarie, au fost semnalate primele ferestre de acces limitat la rețeaua globală, în timp ce aplicațiile și serviciile de pe Internetul național urmau să fie repornite în etape. În paralel, o relatare de la fața locului a indicat că unele conexiuni internaționale au redevenit sporadic funcționale, fără un calendar ferm pentru revenirea completă.
Semnele de relaxare au urmat unor măsuri excepționale: apelurile internaționale au fost blocate zile la rând, SMS-urile spre exterior au fost repornite abia spre finalul săptămânii, iar conectivitatea generală a rămas la niveluri infime. Organizații independente de monitorizare au constatat doar o creștere „foarte ușoară” a conectivității, departe de un „revenit la normal”.
Chiar și așa, autoritățile au reafirmat o abordare etapizată: reactivarea mesajelor și a platformelor locale pe infrastructura Internetului național, urmată, în ultimă instanță, de deschiderea parțială a accesului spre rețeaua globală. În teren, locuitori și jurnaliști au confirmat momente scurte de acces, în timp ce majoritatea utilizatorilor rămân, în practică, offline.
Pe acest fundal, experți în drepturi digitale avertizează că planurile anunțate de oficiali și semnalate de activiști indică o posibilă trecere, pe termen mediu, la o separare structurală de Internetul global, prin instituționalizarea unei „rețele naționale” filtrate, cu acces selectiv pentru entități aprobate. Implicațiile economice și sociale ale unei asemenea mutări ar fi profunde.
Bilanțul victimelor în Iran: cifre verificate, cifre estimate și o realitate încă neclară
În lipsa unui bilanț oficial, cel mai puternic semnal din partea autorităților a venit sâmbătă, 17 ianuarie, când liderul suprem a recunoscut public pentru prima oară că în timpul protestelor au fost „mii de oameni uciși”. Declarația marchează o schimbare de ton și confirmă anvergura tragediei, chiar dacă responsabilitatea este atribuită unor „actori străini” acuzați că ar fi instigat violențele.
Dinspre societatea civilă, o actualizare majoră a unei organizații cu expertiză în documentarea abuzurilor a confirmat cel puțin 3.428 de protestatari uciși, cifră bazată pe cazuri verificabile și pe informații coroborate din mai multe surse, în pofida întreruperii comunicațiilor. Aceeași evaluare menționează arestarea a circa 20.000 de persoane și admite că estimările neconfirmate variază mult, unele ajungând la un ordin de mărime între 5.000 și 20.000 de morți, imposibil de autentificat în condițiile actuale.
Alte serii de date indică o creștere accelerată a bilanțului: un grup independent care centralizează nume și circumstanțe a raportat, pe 17 ianuarie, peste 3.000 de morți verificați, cu mențiunea că accesul redus la Internet și intimidarea martorilor îngreunează validarea ulterioară a cazurilor. Chiar și valorile mai conservatoare, publicate la începutul lunii de organizații internaționale, au fost rapid depășite pe măsură ce violențele s-au generalizat.
De remarcat că întreruperea comunicațiilor a fragmentat și traseul informației medicale: spitale copleșite de răniți, transferuri făcute cu discreție și documentare dificilă a deceselor în afara marilor orașe. Asta explică de ce diferențele dintre cifrele verificate și estimările neoficiale sunt încă foarte mari și de ce bilanțul final ar putea suferi corecții importante.
Din teren, în Iran: tiparul violenței și mijloacele represiunii
Relatări și verificări independente arată utilizarea pe scară largă a forței letale împotriva manifestanților: focuri repetate de armă trase din stradă și de pe poziții înălțate, precum și arme neletale folosite abuziv (alice metalice, lovituri în zona capului și a ochilor).
O analiză publicată la mijlocul săptămânii detaliază tiruri de pe acoperișuri și patrule puternic înarmate care au instituit, de facto, un regim cvasi-militar în marile orașe. Sunt documentate episoade de deschidere a focului asupra grupurilor care încercau să se împrăștie ori asupra persoanelor care nu prezentau o amenințare, ceea ce ridică semne de întrebare grave privind proporționalitatea intervenției.
Dimensiunea medicală a crizei confirmă amploarea: imagini și mărturii despre săli de urgență supraaglomerate, lipsa tratamentului pentru răniți de teamă să nu fie arestați în spital, precum și tipare de leziuni tipice muniției folosite împotriva mulțimilor. Aceste elemente susțin concluzia că reprimarea a fost atât extinsă, cât și sistematică.
În plan informațional, puținele ferestre de conectivitate internațională au depins inclusiv de terminale prin satelit, folosite pe alocuri pentru a transmite în afara țării video-uri și mărturii. Aceste canale au permis verificarea unor incidente-cheie.
Justiția anunță procese rapide în Iran. Riscul pedepsei capitale planează
Conducerea sistemului judiciar a transmis, pe 14 ianuarie, că dosarele persoanelor reținute vor fi instrumentate „rapid”, inclusiv cu audieri publice în unele cazuri. În mesajele oficiale, sunt invocate capete de acuzare grave – între care „război împotriva lui Dumnezeu” – infracțiune prevăzută de legea penală iraniană și pasibilă de pedeapsa cu moartea.
Pe teren diplomatic, tonul s-a schimbat în ultimele zile: după avertismente ferme că „vor urma consecințe” dacă vor începe spânzurările, mesajele publice ale Washingtonului au consemnat, vineri, 16 ianuarie, o notă de apreciere la adresa faptului că „execuțiile anunțate” nu au avut loc. Declarațiile nu au fost însoțite de dovezi și au fost întâmpinate cu scepticism de organizații pentru drepturile omului, care consideră că riscul rămâne real.
Tensiunea dintre mesajele oficiale și realitatea din teren explică avertismentele insistente ale activiștilor: fără transparență, acces la avocat și garanții minime ale procesului echitabil, „procesele rapide” riscă să devină o mașinărie de represiune judiciară. În plus, capetele de acuzare anunțate, coroborate cu relatările despre tortură și presiuni pentru mărturisiri televizate, ridică serioase semne de întrebare asupra conformității cu standardele internaționale.
În același context, recunoașterea publică a unui număr „de ordinul miilor” de morți de către cel mai înalt nivel al puterii schimbă parametrul discuției: chiar dacă responsabilitatea este disputată politic, dimensiunea tragediei impune, în plan intern și internațional, cerințe de anchetă independentă și tragere la răspundere.
Semne de „normalizare” în Iran: redeschiderea școlilor, străzi sub pază, viață publică sub restricții
Autoritățile au anunțat redeschiderea școlilor după o săptămână de cursuri suspendate, măsură prezentată ca dovadă a „relansării” vieții cotidiene. Examenelor universitare li s-au stabilit noi date. În paralel, martori din marile orașe descriu o prezență vizibilă a forțelor de ordine și un climat de teamă.
Închiderea și redeschiderea alternativă a instituțiilor de învățământ au fost, în ultimele două săptămâni, un barometru al evoluției crizei. Decizia de duminică sugerează dorința de a transmite ideea că „situația este sub control”, în timp ce pe teren persistă restricțiile de comunicare și un aparat de securitate vizibil.
Pe dimensiunea digitală, chiar dacă se anunță o reactivare progresivă, modelul ar putea rămâne unul profund filtrat: întâi aplicațiile interne și serviciile locale, apoi, eventual, porți controlate către Internetul global. Pentru milioane de utilizatori, asta înseamnă încă dependență de infrastructura națională și acces limitat la informație independentă.
Privind ansamblul, repornirea școlilor, repunerea în mișcare a unor servicii publice și „deschiderea” parțială a rețelelor par, mai degrabă, note de suprafață într-un peisaj în care cifrele victimelor continuă să ridice semne de întrebare, iar investigațiile independente sunt încă îngreunate.
Ce urmează în Iran: între presiunea internațională, cifrele în mișcare și incertitudinea internă
În exterior, reacțiile s-au intensificat pe măsură ce bilanțurile independente au indicat salturi dramatice. Între apeluri la sancțiuni, solicitări de anchete și demersuri diplomatice, presiunea pentru clarificarea numărului de victime și pentru garantarea unui minim de transparență s-a accentuat în ultimele zile.
În plan intern, autoritățile transmit că protestele s-au redus, iar controlul a fost recâștigat, însă recunoașterea oficială că „au murit mii” schimbă datele problemei. Dacă restabilirea comunicațiilor se va face pe o schemă care privilegiază infrastructura națională în detrimentul accesului global, capacitatea societății de a documenta în timp real eventuale abuzuri va rămâne limitată.
Pe componenta judiciară, dinamica rămâne îngrijorătoare: promisiunea de „procese-fulger” pentru mii de reținuți, cu potențiale acuzații pasibile de pedeapsa capitală, menține un risc sistemic pentru drepturile fundamentale. Chiar dacă, temporar, unele execuții anunțate nu s-au materializat, semnalele din ultimele zile arată că pericolul nu a dispărut.
În fine, pe măsură ce Internetul repornește, chiar și în regim limitat, va deveni posibilă o conturare mai riguroasă a cifrelor și mecanismelor represiunii. Până atunci, datele cele mai solide rămân cele verificate independent – chiar dacă subestimează inevitabil dimensiunea reală –, iar povara probei cade pe autorități, care au datoria să clarifice, să coopereze cu anchete credibile și să garanteze proceduri echitabile.
Anunțul unei „restabiliri treptate” a Internetului semnalează o posibilă ieșire din etapa de întuneric informațional, însă nu și din criză. Recunoașterea de către cel mai înalt nivel politic că „au murit mii”, actualizările independente care indică mii de victime confirmate, combinația de procese-fulger și riscul pedepsei capitale – toate trimit la nevoia urgentă de transparență și responsabilizare. Felul în care vor fi gestionate următoarele zile – accesul real la Internet, accesul la avocați, anchetele independente – va decide dacă Iranul intră într-o corecție a abuzurilor sau într-o normalizare a lor.
