Leading Edge Materials, o companie de explorare listată la bursele din Canada şi Suedia, anunţă că a identificat „zone semnificative de mineralizare” în proiectul său din România, inclusiv uraniu şi metale precum cobalt, nichel, plumb şi zinc. Informaţiile sunt prezentate într-un update tehnic publicat la 3 februarie 2026, care descrie rezultatele campaniei de explorare din 2025 şi analizele de laborator disponibile până la data raportului.
În comunicarea companiei se arată că activitatea vizează licenţa „Bihor Sud”. Datele prezentate plasează perimetrul în Munţii Apuseni, la limita judeţelor Bihor şi Arad, pe o suprafaţă de aproximativ 25 km², conform relatărilor din presa românească publicate pe 4 februarie 2026.
Unde ar fi fost găsite mineralizările: Valea Leucii, Dibarz şi Avram Iancu, în perimetrul Bihor Sud
Compania raportează că datele de cartare şi eșantionare din subteran indică mineralizare extinsă în perimetru, cu apariţii notabile la prospectele Valea Leucii, Dibarz şi Avram Iancu. Raportul de progres menţionează prezenţa de oxid de uraniu asociat cu silicifiere de tip jasperoid, dar şi sulfuri polimetalice – cupru, cobalt, nichel, plumb şi zinc – identificate în roci silicio‑carbonatice, uneori împreună cu uraniu. Observaţiile provin din campania din 2025 şi din date istorice reinterpretate de echipa de explorare.
În documentul tehnic, compania notează că există potenţial ca mineralizările identificate la Valea Leucii, Dibarz şi Avram Iancu să fie conectate, ceea ce ar putea contura o zonă mineralizată cu o extindere de circa 6 kilometri pe direcţia nord–sud şi o distanţă similară est–vest. Este o ipoteză bazată pe mapping şi eșantionări de subteran, care necesită confirmări suplimentare prin foraje şi studii geologice detaliate.
Ce metale sunt menţionate şi ce arată rezultatele: uraniu, cobalt, nichel, plumb, zinc, cupru şi aur
Update‑ul tehnic descrie o combinaţie de mineralizări: uraniu (inclusiv sub formă de oxid), zone cu cobalt şi nichel şi mineralizare plumb–zinc asociată cu cupru. Relatările publice din 4 februarie 2026 sintetizează aceste rezultate preliminare şi menţionează, pe baza analizelor iniţiale, prezenţa aurului în anumite probe.
Compania face trimitere şi la date istorice de tip „rock chip” (probe de rocă) care au indicat valori anormale: nichel până la circa 28%, cobalt peste 6%, aur peste 3 ppm (cu un eșantion la 17,75 ppm) şi uraniu în exces de 0,3% în unele probe. Aceste valori istorice sunt prezentate ca argumente pentru investigaţii mai aprofundate, însă nu reprezintă estimări de resurse în sensul standardelor din minerit.
Ce spune compania despre stadiu: „încurajator”, dar sunt necesare analize şi studii suplimentare
Leading Edge Materials precizează că mineralizarea a fost interceptată prin eșantionare pe canale şi în galerii, dar subliniază nevoia unor analize de laborator suplimentare, a unor foraje de confirmare şi a unor studii care să stabilească geometria completă a corpului mineralizat. În raport se menţionează expres că sistemul pare „deschis în toate direcţiile”, ceea ce înseamnă că extinderea sa reală rămâne de determinat.
Comentariile din presa românească reamintesc că etapa de explorare nu echivalează cu o licenţă de exploatare: pentru a ajunge la extracţie ar fi necesare studii de resurse/rezervă, evaluări economice, evaluări de mediu, consultări şi aprobări din partea autorităţilor competente — procese care pot dura ani şi care, la final, pot exclude sau confirma fezabilitatea unui proiect.
De ce uraniul e un subiect sensibil acum: Feldioara a fost repornită şi a intrat pe livrări externe
În comunicarea de progres, CEO‑ul Kurt Budge leagă relevanţa unor surse interne de uraniu de obiectivele României privind independenţa energetică şi invocă modernizarea recentă a capacităţilor de procesare din ţară. Această legătură este prezentată ca unul dintre motivele pentru care rezultatele explorării sunt considerate importante de către companie.
Separat, operatorul naţional din sectorul nuclear a anunţat pe 13 octombrie 2025 că Fabrica de Prelucrare a Concentratelor de Uraniu (FPCU) Feldioara va livra dioxid de uraniu (UO2) către Argentina, menţionând în comunicare faptul că a preluat activele de procesare la 28 decembrie 2022 şi a operaţionalizat Feldioara în 2023. Aceasta confirmă existenţa unor capacităţi locale de procesare care au trecut, în ultimii ani, prin etape de transfer şi repornire.
