Valentin Lazea, economistul-șef al Băncii Naționale a României (BNR), propune un pact politic pentru următorii patru ani, care să limiteze creșterea cheltuielilor cu salariile bugetarilor și pensiile în raport cu evoluția economiei și să susțină colectarea mai bună a taxelor. Obiectivul invocat este reducerea deficitului bugetar sub 3% din produsul intern brut (PIB) până în 2030.
Lazea a prezentat propunerea joi, 22 octombrie 2026, la conferința „România sub lupă – Economia românească între presiuni globale și decizii interne”, din București. El a precizat că vorbește în nume personal, iar opiniile exprimate nu reprezintă poziția oficială a BNR.
Economistul cere partidelor să își asume cele două angajamente pentru patru ani și, dacă este posibil, și ulterior. Semnatarii ar urma „să scoată aceste două probleme din jocul politic”, renunțând la atacuri atunci când sunt luate măsuri împotriva evaziunii sau pentru respectarea corelațiilor dintre salarii și pensii. În argumentația sa, continuitatea ar face ajustarea bugetară mai previzibilă și ar întări credibilitatea României în fața investitorilor.
Ce limite propune pentru cheltuielile cu salariile și pensiile
Prima regulă ar limita creșterea cheltuielilor totale cu salariile bugetarilor la ritmul de creștere a PIB-ului nominal. Pentru pensiile din sistemul public, Lazea propune ca majorarea cheltuielilor să nu depășească evoluția salariilor.
Termenul folosit de economist, „anvelopă”, desemnează suma totală cheltuită pentru o categorie: salarii sau pensii. Pentru bugetari și pensionari, distincția contează: propunerea stabilește repere pentru cheltuielile totale, fără să fixeze un procent de majorare pentru fiecare salariu sau pensie.
PIB-ul nominal exprimă valoarea bunurilor și serviciilor produse în economie la prețurile curente. Evoluția sa include atât schimbările producției, cât și pe cele ale prețurilor, spre deosebire de creșterea economică reală, care elimină efectul prețurilor. Acesta este reperul sugerat de Lazea pentru creșterea cheltuielilor salariale.
Veniturile din colectare mai bună nu pot fi bugetate anticipat
Al doilea angajament privește încasarea taxei pe valoarea adăugată (TVA) și a impozitului pe profit. Lazea estimează că România pierde anual venituri echivalente cu aproximativ 3% din PIB din TVA neîncasată și încă 1% din PIB din impozitul pe profit necolectat.
În scenariul prezentat de el, recuperarea unei jumătăți din fiecare dintre aceste pierderi ar aduce venituri echivalente cu două puncte procentuale din PIB: 1,5 puncte din TVA și 0,5 puncte din impozitul pe profit. Câștigul depinde de îmbunătățirea efectivă a colectării.
Lazea avertizează însă că această colectare mai bună „nu poate fi bugetată exante”, adică anticipat. Sumele sperate din recuperarea taxelor nu sunt încasări certe pe care statul să își bazeze dinainte cheltuielile.
Pentru a obține aceste venituri, el susține combaterea evaziunii fiscale, eliminarea portițelor legislative care permit optimizarea fiscală și reformarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF). În această reformă include motivarea și remunerarea personalului.
Reducerea deficitului ar diminua dependența de împrumuturi
Miza celor două direcții este reducerea diferenței dintre cheltuielile statului și veniturile sale. Pentru a explica dependența bugetului de împrumuturi, Lazea folosește următoarea comparație: la un deficit de aproximativ 6% din PIB, circa un leu din șapte cheltuiți de stat provine din bani împrumutați; la un deficit de 3%, raportul ar deveni un leu împrumutat din paisprezece cheltuiți.
În comparația economistului, ponderea banilor împrumutați în cheltuielile statului s-ar înjumătăți. Raporturile au ca bază cheltuielile publice, în timp ce procentele de deficit sunt raportate la PIB.
Orizontul anului 2030 are deja un reper european. Consiliul Uniunii Europene a lansat procedura de deficit excesiv pentru România la 3 aprilie 2020. Prin recomandarea revizuită la 8 iulie 2025, Consiliul a stabilit anul 2030 ca termen pentru corectarea deficitului excesiv, potrivit prezentării oficiale a procedurii. Valoarea de referință prevăzută în tratatele UE este de 3% din PIB.