Prețul aurului a trecut recent, pentru prima dată, de 5.000 de dolari pe uncie, iar mișcarea i-a împins pe mulți investitori spre metalul văzut tradițional ca „refugiu”. În acest context, economistul american Peter Schiff spune că scumpirea aurului nu ar trebui citită doar ca o formă de protecție, ci ca un semnal că se apropie o criză majoră: inflația ar accelera, iar dolarul american și-ar pierde credibilitatea la nivel global. Schiff a afirmat că următoarea criză ar putea face episodul din 2008 să pară „o joacă de copii”, declarațiile fiind relatate în emisiunea difuzată de Fox Business și preluate de Digi24.
Ce spune Peter Schiff despre „semnalul” dat de aur și argint
Peter Schiff a declarat la emisiunea „The Claman Countdown” că „aurul și argintul ne avertizează despre o criză mai gravă” care ar putea lovi „fie la sfârșitul acestui an, fie poate anul viitor”. În opinia lui, riscurile vizează „o criză a dolarului american” și „o criză a datoriei suverane”.
Economistul a susținut că băncile centrale cumpără aur „pentru a-și susține monedele” și că „se descotorosesc de dolari” și de titluri de stat. El a mai afirmat că nu există un „plafon” al aurului, pentru că „nu există un prag minim pentru dolar”.
Comparând cu perioada de dinaintea crizei din 2008, Schiff a spus că atunci s-a subestimat amploarea problemelor și că, în opinia sa, se repetă un tipar similar. El a adăugat că economia americană depinde semnificativ de restul lumii — atât pentru bunuri, cât și pentru finanțare — iar statutul dolarului ca monedă de rezervă globală ar putea fi pus sub presiune.
Reacții: scepticism față de „previziuni zgomotoase” și un mesaj de optimism
Carrie Sheffield, analist politic senior la Independent Women’s Forum, a declarat pentru Fox News Digital că unor comentatori „le place să apară la televizor cu previziuni zgomotoase” care adesea nu corespund realității. Ea a invocat date ale Biroului de Statistică a Muncii din SUA pentru a susține că inflația ar fi fost, în medie, de 2,7% în al doilea mandat al lui Donald Trump, comparativ cu 5% în timpul administrației Biden și 1,9% în primul mandat al lui Trump.
Gazda Liz Claman a intervenit spunând că, per ansamblu, „avem cifre destul de solide”, menționând fluctuațiile lunare ale încrederii consumatorilor, dar și venituri stabile și „creșteri reale ale productivității”.
Schiff a respins însă ideea că aceste date ar reflecta fidel situația, afirmând că „aceste cifre nu sunt corecte”, că ar fi „distorsionate” și că „vor fi revizuite”, punând o parte din rezultate pe seama inflației.
Separat, Digi24 notează că un purtător de cuvânt al Casei Albe a transmis un mesaj de optimism, invocând investițiile străine și cererea ridicată pentru titlurile de stat americane.
De ce contează ce fac băncile centrale: cumpărări mari de aur în 2025
Dincolo de dezbaterea despre interpretarea prețului aurului, datele World Gold Council arată că achizițiile de aur ale băncilor centrale au rămas puternice în 2025. În raportul publicat la 29 ianuarie 2026, World Gold Council notează că achizițiile nete au urcat în trimestrul IV la 230 de tone, în creștere cu aproximativ 6% față de trimestrul anterior, iar totalul pe 2025 a fost de 863 de tone.
Raportul subliniază că totalul din 2025 a rămas sub nivelul de peste 1.000 de tone înregistrat în fiecare dintre cei trei ani anteriori, dar a fost semnificativ peste media anuală din perioada 2010–2021 (473 de tone). World Gold Council precizează, de asemenea, că evaluările ridicate ale rezervei de aur au determinat o abordare mai prudentă din partea unor bănci centrale, astfel încât, în ciuda prețurilor record, cumpărările au continuat într-un ritm sub cel din anii precedenți.
Raportul mai arată că Banca Națională a Poloniei a fost cel mai mare cumpărător pentru al doilea an consecutiv, adăugând 102 tone în 2025 și ridicându-și stocul la circa 550 de tone, ceea ce plasează aurul la aproximativ 28% din rezervele sale totale, conform datelor prezentate în raport.
Ce rămâne deschis: interpretarea creșterii aurului și direcția economiei americane
În materialul citat, creșterea aurului este legată de îngrijorările investitorilor privind posibile tensiuni în relațiile externe ale Statelor Unite, dar și de o dezbatere mai amplă: dacă scumpirea metalului reflectă o teamă reală de inflație și de slăbire a dolarului, așa cum susține Schiff, sau dacă este doar o reacție de piață temporară, fără caracter predictiv asupra unei crize iminente, așa cum sugerează criticii „previziunilor zgomotoase”.
Cert este că aurul a atins un prag simbolic și că discuția despre riscuri și despre rolul metalelor prețioase ca „refugii” pentru investitori s-a reaprins odată cu această mișcare de preț. Rămâne un subiect de urmărit dacă acumularea oficială de rezerve (în special în rândul unor bănci centrale emergente) va susține prețul pe termen lung sau dacă piața se va recalibra în funcție de evoluțiile macroeconomice din următoarele luni.
