Un cheesecake „japonez” făcut doar din iaurt și biscuiți, fără coacere şi fără cremă de brânză, a devenit viral pe rețelele sociale în ultimele zile și este prezentat de unii utilizatori ca o alternativă „sănătoasă, cu puține calorii”. Trendul a ajuns rapid şi în România, unde Jamila Cuisine a testat rețeta şi a publicat propria variantă, păstrând ideea de bază: iaurt gros care transformă biscuiții în straturi moi după câteva ore la frigider.
Rețeta atrage prin simplitate: nu cere coacere, nu folosește gelatină şi poate fi pregătită din timp, lăsând frigiderul să „facă munca”. Metoda amintește de un icebox cake: biscuiții uscați absorb umezeala din iaurt şi se înmoaie până capătă o textură apropiată de un blat moale.
Ce presupune rețeta virală: iaurt, biscuiți și timp la frigider
În varianta prezentată de Jamila, baza pornește de la 600 g de iaurt grecesc, îndulcit uşor cu 30–50 g de zahăr pudră (sau cu lapte condensat) şi o lingură de extract natural de vanilie. Aproximativ 200 g de biscuiți se aşază fie vertical, fie în straturi, alternând cu crema de iaurt; după asamblare, recipientul se lasă peste noapte la frigider, ca biscuiții să absoarbă umezeala şi să capete consistenţa unui „blat” moale.
Jamila explică tehnica astfel: „Voi începe cu iaurtul grecesc pe care îl îndulcesc ușor, cu zahăr pudră, miere sau lapte condensat. Adaug o lingură de extract natural de vanilie și amestec bine crema. Apoi așez primul strat de biscuiți și pun deasupra cremă, alternând straturile până la ultimul. La final, peste ultimul strat de biscuiți, adaug cremă tartinabilă încălzită puțin, pentru un plus de textură”.
De ce i se spune „cheesecake japonez”, deși nu seamănă cu varianta clasică
În mediul online rețeta este adesea etichetată „Japanese cheesecake” sau „Japanese yogurt cheesecake”, dar această denumire poate induce în eroare: nu se referă la cheesecake-urile japoneze clasice, uşoare şi aerate, de tip soufflé. Numele vine mai degrabă din faptul că trendul a luat naştere în Japonia, unde gospodinele şi utilizatorii de pe reţele au folosit, iniţial, biscuiţi sablé (câteodată cu aromă de nucă de cocos) presaţi într-un iaurt gros — rezultatul având o textură şi un gust care amintesc, vag, de cheesecake, fără a folosi însă ingredientele tradiţionale (cremă de brânză, ouă, coacere).
După ce reţeta a ajuns în spaţiul anglofon, mulţi creatori au înlocuit biscuiţii mai rar întâlniţi în Occident cu variante comerciale uşor de găsit — în special biscuiţii Lotus Biscoff, care adaugă note carmelizate şi condimentate, apropiate de o crustă de cheesecake. Această adaptare a contribuit la răspândirea rapidă a trendului în SUA şi Europa.
Variantele propuse de Jamila: clasic, Biscoff și „românesc” cu Eugenia
Jamila a venit cu trei opţiuni pornind de la aceeaşi bază: o versiune clasică, una în care biscuiţii folosiţi sunt Biscoff (pentru aromele lor caramelizate) şi o variantă „românească”, în care biscuiţii Eugenia sunt folosiţi pentru efectul nostalgic al gustului copilăriei. Pentru asamblare ea recomandă alternarea straturilor de biscuiți și cremă de iaurt și, opțional, un strat final de cremă tartinabilă uşor încălzită, pentru contraste de textură.
Conform descrierii sale, desertul devine „spectaculos” după câteva ore la frigider, iar combinaţia cu Eugenia aduce o notă „nostalgică” pe care mulţi dintre urmăritorii români o consideră foarte plăcută.
