Un studiu internațional a analizat ADN-ul tumoral din probe recoltate de la aproape 500 de pisici de companie din cinci țări și a identificat modificări genetice care apar și în unele tipuri de cancer uman.
Cercetarea a inclus 13 tipuri de cancer felin și a urmărit aproximativ 1.000 de gene asociate cu cancerul la om, comparând tumorile cu țesut sănătos și căutând „gene-șofer” (driver genes) care pot determina apariția și evoluția tumorii.
Autorii descriu rezultatul ca primul profil genomic la scară mare al tumorilor de cancer la pisică și spun că setul de date a fost făcut disponibil gratuit ca resursă pentru viitoare studii în oncologia felină.
Ce au analizat cercetătorii și de ce contează
Echipa, care a inclus specialiști de la Wellcome Sanger Institute, Ontario Veterinary College și University of Bern, a secvențiat ADN-ul din 493 de probe tumorale recoltate anterior de veterinari în scop diagnostic.
Potrivit autorilor, faptul că pisicile trăiesc în aceleași spații cu oamenii le expune la un set similar de factori de mediu, ceea ce poate ajuta la înțelegerea unor mecanisme comune de risc și de apariție a cancerului.
În datele analizate, cercetătorii au raportat că, pentru unele tipuri de tumori, modificările genetice care susțin dezvoltarea cancerului la pisici sunt comparabile cu cele observate la oameni.
Asemănări între cancerul mamar felin și cancerul de sân la om
Studiul indică asemănări între cancerele mamare ale pisicilor și cancerul de sân la om. În cazul carcinomului mamar felin, echipa a identificat șapte gene-șofer care, atunci când sunt mutate, sunt legate de dezvoltarea cancerului.
Cea mai frecventă genă-șofer raportată pentru tumorile mamare feline a fost FBXW7, cu modificări prezente în peste 50% dintre tumorile analizate. Autorii notează că, la oameni, modificările FBXW7 în tumori de cancer de sân sunt asociate cu un prognostic mai prost, iar acest lucru se regăsește și la pisici.
A doua genă menționată ca frecvent modificată în carcinomul mamar felin a fost PIK3CA, prezentă în 47% dintre tumorile analizate; aceeași modificare genetică este întâlnită și în cancerul de sân la om, unde există tratament cu inhibitori PI3K.
Rezultate despre răspunsul la tratament și limita lor
Autorii afirmă că au observat că anumite medicamente de chimioterapie au fost mai eficiente în tumorile mamare feline cu modificări în gena FBXW7, în experimente făcute pe probe de țesut cultivate în laborator.
Ei precizează că această parte a analizei a fost realizată pe țesut tumoral crescut în cultură și nu a fost un studiu clinic pe animale, iar rezultatul necesită investigații suplimentare.
Cercetătorii descriu direcția de lucru ca fiind explorarea acestor modificări genetice prin genomica tumorală și studii clinice, pentru a evalua dacă se pot dezvolta tratamente care să țintească aceste schimbări la pisici.
Ce arată harta genetică la nivel mai larg și cum ar putea fi folosită
Dincolo de tumori mamare, studiul raportează asemănări cu mutații-șofer umane și în tumori ale sângelui, oaselor, plămânilor, pielii, tractului gastro-intestinal și sistemului nervos central.
Un exemplu citat de echipă arată că cea mai frecvent mutată genă la nivelul tuturor tumorilor feline analizate a fost TP53, raportată ca fiind modificată în 33% dintre toate tumorile din setul de date. Într-o comparație cu date din studiile pe cancere umane, TP53 este prezentă în aproximativ 34% dintre tumori.
Cercetătorii descriu această direcție ca o abordare „One Medicine”, în care terapii și date pot circula în ambele sensuri între medicina umană și cea veterinară, astfel încât tratamentele validate la oameni să poată fi testate și la pisici, iar informațiile din studii clinice pe pisici să ajute la proiectarea celor umane.
Co-autorul Bailey Francis a spus că, prin compararea genomicii cancerului între specii, „câștigăm o înțelegere mai bună a ceea ce cauzează cancerul” și că unul dintre rezultatele majore este similitudinea unor modificări genetice între pisici, oameni și câini.
Profesorul Geoffrey Wood a subliniat că, deși pisicile sunt animale de companie comune, se știa foarte puțin despre genetica acestui tip de boală la ele, iar faptul că „împart aceleași spații” cu oamenii le expune la factori de mediu similari, utili pentru înțelegerea riscului și a mecanismelor bolii.
Dr. Louise Van Der Weyden a spus că rezultatele înseamnă că genetica tumorilor la pisica domestică nu mai este o „cutie neagră” și că următorul pas este avansul spre oncologie veterinară de precizie.
