Discuțiile despre o locuință securizată în Italia, obținerea azilului politic și păstrarea secretului demersurilor au contat în decizia Curții de Apel București de a prelungi cu 30 de zile arestarea preventivă a fostului candidat la președinție Călin Georgescu și a omului de afaceri Ionel Rusen. În motivarea hotărârii definitive din 28 octombrie 2026, judecătorii le-au interpretat ca elemente care susțineau riscul de sustragere de la anchetă.
Curtea a considerat însă că elementele privind presupusele infracțiuni informatice invocate ulterior de procurori nu atingeau, la momentul deciziei, pragul suspiciunii rezonabile necesar pentru a fundamenta măsura preventivă. Continuarea detenției era justificată, în evaluarea instanței, prin motivele reținute inițial în dosarul de înșelăciune și constituire a unui grup infracțional organizat.
Dosarul principal a pornit de la plângerea omului de afaceri Răzvan-Liviu Leu, care reclamă pierderea a aproximativ 1,1 milioane de euro, plătiți în legătură cu obținerea unor finanțări din străinătate pentru o afacere cu metale prețioase. Potrivit acuzațiilor, finanțarea promisă nu s-ar fi concretizat. Apărarea contestă existența înșelăciunii și susține că operațiunile aveau caracter contractual, iar suma reprezenta plata pentru utilizarea unei garanții bancare.
Prin hotărârea din 28 octombrie, Curtea a admis contestația Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) și a desființat soluția Tribunalului București din 26 octombrie, care alesese controlul judiciar pentru 60 de zile. Procedura privește detenția pe durata anchetei, fără să stabilească vinovăția inculpaților.
De ce au contat discuțiile despre Italia
Conversațiile analizate de judecători provin din mai 2025. Potrivit motivării, Georgescu îi ceruse lui Ionel Rusen să găsească o proprietate securizată în Italia, discutând despre plecarea împreună cu copiii și cu persoane apropiate.
„Important e să nu detecteze nimeni nimic. Asta mă interesează cel mai mult”, îi spunea Georgescu lui Rusen, potrivit schimbului redat în motivare. Insista apoi: „Să nu care cumva să se afle”.
Georgescu îi solicita lui Rusen și demersuri pentru obținerea azilului politic, atât pentru el, cât și pentru oamenii care îl sprijineau. Cei doi discutau despre contacte care ar fi putut ajuta în procedură și despre ridicarea controlului judiciar dispus într-un alt dosar, pentru ca Georgescu să poată călători.
Apărarea a susținut că discuțiile priveau doar cumpărarea unei case în Italia. Curtea a respins această interpretare, apreciind că solicitările privind azilul, confidențialitatea și contactele din străinătate, analizate împreună cu elementele găsite la perchezițiile din septembrie 2026, depășeau un simplu demers imobiliar.
Judecătorii au examinat și vechimea conversațiilor. În mai 2025, ancheta se desfășura cu privire la fapte. Cercetările au continuat, iar probele administrate ulterior au susținut punerea în mișcare a acțiunii penale în septembrie 2026, a arătat Curtea. În aceste împrejurări, completul a apreciat că riscul de sustragere rămânea actual la examinarea prelungirii arestului.
De ce acuzațiile informatice nu au justificat măsura
Un argument separat al procurorilor privea verificările făcute după percheziție, în septembrie 2026, pentru identificarea eventualelor dispozitive de supraveghere din locuința și autoturismele lui Georgescu. DIICOT invocase presupuse fapte de instigare la operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, la tentativă de alterare a integrității datelor informatice și la perturbarea funcționării sistemelor informatice.
Curtea a apreciat că existau anumite elemente de fapt, dar că acestea nu erau suficiente pentru a constitui o suspiciune rezonabilă care să justifice măsura preventivă pe baza noilor acuzații. Procurorii urmau să le clarifice prin administrarea probelor. Evaluarea privea justificarea arestării, fără să soluționeze ancheta privind presupusele infracțiuni informatice.
Apărarea a prezentat verificarea drept o precauție pentru siguranța familiei după percheziție. Avocații au susținut că aparatura folosită nu putea distruge sau bruia mijloacele de interceptare și au invocat un mandat despre care au afirmat că permitea supravegherea în spațiul public, nu în interiorul locuinței.
Și Tribunalul apreciase că probele privind scanarea locuinței nu susțineau intenția de alterare a datelor ori de perturbare a sistemelor. Pentru Curtea de Apel, continuarea detenției era însă justificată prin motivele reținute în dosarul principal, la arestarea inițială din 29 septembrie.
De ce au considerat judecătorii insuficiente măsurile mai ușoare
Tribunalul considerase că pericolul pentru ordinea publică se diminuase, invocând vechimea faptelor financiare, perioada în care inculpații fuseseră liberi și lipsa indiciilor de continuare a activității după ianuarie 2022.
Curtea de Apel a evaluat diferit aceste împrejurări. A invocat gravitatea acuzațiilor, modul presupus de comitere și valoarea prejudiciului, apreciind că perioada scursă de la arestare nu înlăturase riscurile. În evaluarea completului, nici arestul la domiciliu, nici controlul judiciar nu erau suficiente pentru a preveni sustragerea sau comiterea unor noi infracțiuni. Ancheta presupunea în continuare audieri de martori, examinarea comunicărilor și obținerea unor acte prin cooperare judiciară internațională.
În fața Curții, Georgescu a negat acuzațiile și intenția de a se sustrage. A susținut că dorește judecarea dosarului pentru a-și demonstra nevinovăția în fața românilor și a familiei, a invocat suferința copiilor săi și a afirmat că se confruntă cu un abuz.
Ulterior, la 5 noiembrie, Tribunalul București a amânat pentru 9 noiembrie examinarea unei noi cereri prin care Georgescu solicita arest la domiciliu sau control judiciar. Dezbaterile au fost amânate deoarece lipsea motivarea hotărârii Curții de Apel privind prelungirea arestării.