Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR) a contestat pe 20 octombrie scenariul Romanian Business Leaders (RBL) privind costuri suplimentare de aproape 800 de milioane de euro anual pentru firme. În răspunsul său, organizația avocaților susține că obligația propusă de redactare a contractelor prin avocat ar avea o sferă mai restrânsă: ar depinde de cerința legală a formei scrise pentru validitate sau dovadă, cu respectarea excepțiilor legale.
B563/2026, proiectul privind redactarea unor contracte prin avocat, propune modificarea legii profesiei și completarea Codului civil. La 21 octombrie, era înregistrat la Senat pentru dezbatere, potrivit fișei legislative. Fusese depus pe 14 octombrie, iar pe 19 octombrie fuseseră solicitate avize și punctul de vedere al Guvernului. Inițiatorii ceruseră procedură de urgență, dar proiectul nu figura în această procedură. Obligațiile discutate sunt propuneri legislative.
Când ar deveni obligatorie redactarea prin avocat
Forma depusă de inițiatori propune completarea articolului 1241 din Codul civil: atunci când legea cere forma scrisă sub semnătură privată pentru validitatea sau dovedirea contractului, documentul ar trebui întocmit de avocat, „dacă legea nu prevede altfel”. Înscrisul sub semnătură privată este un document semnat de părți, distinct de un act autentificat de notar.
Distincția contează pentru firmele care își consemnează în scris înțelegerile comerciale. Potrivit explicației UNBR, alegerea părților de a scrie contractul nu ar declanșa singură obligația. Condiția din proiect este ca forma respectivă să fie cerută de lege, fie pentru ca acel contract să fie valabil, fie pentru a-l putea dovedi.
UNBR dă exemplul fideiusiunii, contractul prin care o persoană garantează datoria alteia, pentru care invocă forma scrisă drept condiție de validitate. Organizația arată că explicarea unui asemenea contract îl poate ajuta pe antreprenor să înțeleagă în ce condiții ar răspunde cu propriile bunuri pentru datoria societății.
Pentru actele adiționale, textul propus păstrează o condiție separată: obligația s-ar aplica numai dacă legea cere forma scrisă sub semnătură privată pentru validitatea sau dovedirea modificării respective. În cazul contractelor încheiate electronic, obligația s-ar aplica în aceleași condiții și cu respectarea legislației speciale.
Propunerea mai prevede că nerespectarea obligației de redactare prin avocat nu ar atrage nulitatea contractului decât dacă legea stabilește expres această sancțiune.
Ce reprezintă cele două estimări de cost
În comunicatul din 19 octombrie, RBL a cerut respingerea proiectului în forma actuală și a avertizat asupra cheltuielilor pentru firme, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii. Organizația a prezentat două scenarii: peste 100 de milioane de euro anual pentru actele firmelor și contractele comerciale uzuale, respectiv aproape 800 de milioane de euro anual dacă obligația ar fi interpretată extensiv, incluzând contractele de muncă.
RBL spune că a pornit de la date ale Oficiului Național al Registrului Comerțului și ale Ministerului Muncii, folosind un onorariu minim recomandat de 710 lei pentru redactarea unui contract, din ghidul UNBR. Cei 710 lei sunt reperul recomandat invocat de RBL în estimare. Comunicatul nu detaliază volumele de acte și operațiunile de calcul care duc la cele două totaluri.
UNBR recunoaște preocupările firmelor privind costurile, dar contestă sfera folosită în aceste scenarii. Cere ca evaluarea să separe actele efectiv acoperite, excepțiile aplicabile și serviciile juridice deja contractate de cheltuiala suplimentară. Organizația consideră scenariul de aproape 800 de milioane de euro supradimensionat, fără să prezinte o estimare alternativă.
Argumentul avocaților este și unul de prevenire a pierderilor. UNBR dă exemplul unei clauze care permite încetarea bruscă a unui contract esențial pentru o firmă mică: examinarea ei înainte de semnare poate preveni pierderi și litigii. Organizația admite însă că evaluarea trebuie să țină cont de ambele costuri, fără a presupune că fiecare document aduce un onorariu distinct ori că fiecare consultație produce economii certe.
Ce clarificări cere chiar UNBR pentru firme și alte profesii
Proiectul include între activitățile avocatului redactarea și depunerea actelor privind înființarea, modificarea și încetarea persoanelor juridice, cu excepția actelor pentru care legea cere forma autentică sau stabilește o altă competență exclusivă. Totodată, propune ca activitățile enumerate în articolul respectiv să fie exercitate numai de avocați, cu excepția celor atribuite expres prin lege și altor profesii juridice.
Aici, explicațiile detaliate ale UNBR cer o corelare expresă și cu atribuțiile profesioniștilor care nu intră în categoria profesiilor juridice. Sunt menționați consultanții fiscali, experții contabili și practicienii în insolvență. Organizația susține că intenția de a le păstra competențele trebuie să rezulte fără echivoc din lege.
Pentru formalitățile societăților, UNBR deosebește redactarea actului de semnarea lui, reprezentarea firmei și depunerea documentelor. Administratorul care depune cererea propriei societăți se află într-o situație diferită de un furnizor extern de consultanță juridică, explică organizația. Ea cere corelarea proiectului cu regulile registrului comerțului privind reprezentanții legali, procedurile online și serviciile de asistență.
UNBR invocă și o simplificare propusă: împuternicirea avocațială ar dovedi mandatul pentru operațiunile înscrise în ea, evitând procurile suplimentare cerute doar pentru confirmarea reprezentării. Cerințele speciale de formă prevăzute de lege pentru mandat ar rămâne aplicabile.
RBL susține că rezervarea unor servicii pentru o singură profesie ar reduce numărul furnizorilor și ar scumpi serviciile pentru firme. Solicită analizarea impactului, consultarea companiilor și un aviz al Consiliului Concurenței. În răspuns, UNBR susține evaluarea efectelor asupra concurenței și un calendar care să permită examinarea reală a observațiilor.
Unde ar fi granița dintre informare și consultanță online
O altă critică RBL privește incertitudinea pentru platformele LegalTech, care oferă instrumente și servicii juridice digitale, inclusiv prin inteligență artificială. Organizația se teme că delimitarea dintre informare și consultanță ar ajunge să fie stabilită de instanță, de la caz la caz, la cererea UNBR.
Textul propus definește consultanța juridică prin serviciul personalizat: aplicarea regulilor de drept la o situație concretă, pentru a orienta decizia beneficiarului. Informațiile generale, documentarea, cercetarea, publicarea și instrumentele standardizate sunt excluse în măsura în care nu presupun analiza juridică a unei situații concrete. Criteriul s-ar aplica indiferent de tehnologia folosită.
Pentru încălcările legii profesiei prin servicii online, proiectul ar permite UNBR să ceară instanței încetarea încălcării și, când este necesară intervenția unui furnizor intermediar, un ordin potrivit Regulamentului european privind serviciile digitale. Ar putea cere instanței și un ordin de furnizare a informațiilor necesare identificării persoanei care desfășoară activitatea.
Decizia ar aparține instanței. Primul termen ar trebui stabilit în cel mult cinci zile de la înregistrarea cererii; hotărârea ar fi executorie și ar putea fi atacată numai cu apel, în cinci zile de la comunicare. UNBR susține că procedura rapidă trebuie aplicată cu respectarea dreptului la apărare și a proporționalității măsurii.
Organizația susține folosirea inteligenței artificiale pentru informare și în activitatea avocatului, cu verificarea rezultatului și asumarea serviciului profesional. Explică diferența prin încetarea unui contract: un articol poate prezenta regulile generale, în timp ce într-o consultație sunt analizate clauzele și împrejurările firmei, notificarea necesară și eventualele despăgubiri.