Cristian Popa, membru al Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României (BNR), avertizează că România poate pierde din progresul făcut în apropierea economică de Uniunea Europeană. La summitul Rethink România de la Sinaia, desfășurat în perioada 22–24 octombrie 2026, el a susținut că avansul viitor depinde de investiții, productivitate și corectarea dezechilibrelor economice și bugetare.
Popa estimează convergența economică reală cu UE la aproximativ 70%, față de nivelul de 26% de la care spune că a pornit România. „Convergența nu e un drum cu sens unic. Dacă nu mergem pe drumul corect, putem să mergem și înapoi”, a avertizat el.
Convergența reală înseamnă reducerea decalajelor de dezvoltare dintre economii. În explicația lui Popa, continuarea acestui proces cere o creștere susținută prin capital și investiții, în locul uneia sprijinite pe consum și acumularea dezechilibrelor.
Investițiile, de la atragerea capitalului la productivitate
„Antreprenorii sunt eroii capitalismului. Ei creează avuția”, a spus Popa. El leagă perspectivele de creștere ale României de investițiile private, inclusiv de investițiile străine directe, prin care un investitor din afara țării participă pe termen lung la activitatea unei întreprinderi.
În evaluarea sa, capitalul susține creșterea productivității — cât poate produce economia cu resursele de care dispune — și a potențialului economic. Păstrarea atractivității României pentru investitori și a încrederii acestora contează astfel pentru continuarea apropierii de UE.
În raportul de țară din 3 iunie 2026, Comisia Europeană arăta că recuperarea anterioară a decalajelor s-a sprijinit pe costuri salariale mai reduse și pe transferul de tehnologie prin investiții străine. Pentru continuarea creșterii, Comisia identifica nevoia de inovare și de investiții tehnologice în firmele din țară, mai ales în întreprinderile mici și mijlocii.
Evaluarea din iunie descria însă și obstacole: stagnarea investițiilor firmelor în ultimii ani, activitate slabă de cercetare și inovare, deficit de competențe și adoptarea inegală a tehnologiilor digitale. Accesul la finanțare rămânea o constrângere pentru multe companii, în special pentru cele mici și pentru întreprinderile nou-înființate.
De ce avertizează asupra unei corecții impuse de creditori
Popa susține că amânarea corectării dezechilibrelor economice și bugetare poate face ca ajustarea să fie impusă ulterior, în condiții mai dificile, de cei care finanțează statul. „Cea mai dură corecție e cea pe care ți-o impune creditorul”, a avertizat el.
Raportul Comisiei din iunie explica legătura dintre deficit și dependența de finanțare: deficitul guvernamental ridicat era unul dintre principalii factori ai deficitelor externe mari și ai necesarului de împrumut. Când cheltuielile statului depășesc veniturile, diferența trebuie finanțată, iar costul banilor atrași apasă, la rândul său, asupra bugetului.
Comisia semnala în aceeași evaluare costuri ridicate ale împrumuturilor statului și riscul deteriorării încrederii investitorilor. Dezechilibrele sporesc astfel necesarul de finanțare, în timp ce pierderea încrederii poate îngreuna atragerea banilor.
Încetinirea economiei și presiunea dobânzilor
Popa consideră că activitatea economică încetinește în 2026, fără a descrie evoluția drept una atât de dramatică pe cât s-ar putea crede. În interpretarea sa, încetinirea poate însoți trecerea către un model de creștere mai sănătos.
El a comparat situația cu anul 2024, când, în evaluarea sa, o parte a avansului economic nu se transforma într-o dezvoltare sustenabilă: „Motorul funcționa și în 2024, dar mergea în gol”. Popa a amintit și sprijinul pe care economia românească îl primea din creșterea altor țări.
Dobânzile contribuie la combaterea inflației, dar nivelurile ridicate pun presiune asupra activității economice și asupra celor care au nevoie de finanțare, a subliniat el. Popa apreciază că dobânzile ar putea rămâne mari, ceea ce sporește importanța păstrării încrederii investitorilor.
Într-o postare din 8 octombrie 2026, Popa anunțase că BNR a menținut dobânda de politică monetară la 6,50% pe an la ședința din acea zi. Evaluările prezentate atunci indicau o ușoară creștere a inflației anuale până la sfârșitul anului, în principal sub presiunea prețurilor energiei, combustibililor și altor materii prime.
Pe termen mai lung, Popa anticipa că cererea totală de bunuri și servicii din economie va contribui tot mai mult la reducerea inflației, pe fondul corecției bugetare începute în 2025 și continuate în 2026. El semnala însă incertitudini mari privind măsurile care ar urma să fie adoptate pentru continuarea consolidării bugetare după 2026.