Adrian Câciu, deputat PSD și fost ministru al Finanțelor și al Fondurilor Europene, a contestat sâmbătă, 3 octombrie 2026, prezentarea menținerii ratingului României drept o victorie a Guvernului și folosirea evaluării pentru justificarea unor noi taxe sau tăieri. El acceptă necesitatea reducerii deficitului, dar cere ca ajustarea să protejeze investițiile și să împartă echitabil costurile, în loc să le pună repetat în sarcina salariaților, pensionarilor, familiilor și firmelor productive.
Reacția a venit după ce S&P Global Ratings a confirmat, vineri, 2 octombrie, ratingul suveran al României la BBB-/A-3, cu perspectivă negativă. Ratingul evaluează capacitatea statului de a-și achita obligațiile financiare, iar calificativul pe termen lung BBB- este ultima treaptă din categoria recomandată investițiilor. Perspectiva negativă semnalează riscul unei retrogradări.
Tot pe 3 octombrie, Ilie Bolojan, premier interimar la momentul declarației, a susținut pe Facebook că rezultatele obținute, respectarea angajamentelor și menținerea direcției fiscale au făcut posibilă confirmarea ratingului. El a acuzat PSD că a declanșat criza politică și a apărat măsurile guvernului pe care îl conducea.
„Viitorul guvern trebuie să continue linia, să menţină cumpătarea şi să cheltuiască numai ce are”, a cerut Bolojan. Totodată, a avertizat că prelungirea blocajului politic ar face tot mai dificilă convingerea finanțatorilor și ar pune în pericol rezultatele ajustării de până atunci.
Ce ajustare cere Câciu și cine ar suporta costurile
În mesajul său publicat pe Facebook, Câciu formulează explicit punctul de plecare: „România are nevoie de consolidare fiscală. Asta nu este în discuție.” Disputa privește metoda prin care statul reduce diferența dintre cheltuielile și veniturile sale și efectele acesteia asupra economiei.
Fostul ministru avertizează că majorarea taxelor, înghețarea veniturilor și restrângerea consumului sau a investițiilor pot îmbunătăți deficitul, dar pot slăbi economia. În argumentația sa, o ajustare care lasă în urmă venituri reale mai mici și mai puțină activitate economică reduce și baza din care statul colectează taxe, complicând echilibrarea bugetului în anii următori.
În evaluarea din 2 octombrie, S&P atribuie progresele reducerii deficitului unor pachete introduse în 2025–2026, care au inclus majorări ale taxei pe valoarea adăugată și ale accizelor, înghețarea salariilor din sectorul public și a pensiilor, precum și ajustări ale impozitului pe profit. Agenția apreciază că aceste măsuri au contribuit la consolidarea finanțelor publice, în pofida încetinirii economiei.
Câciu cere reducerea risipei și a ineficienței statului, îmbunătățirea colectării și protejarea investițiilor. Pentru el, acestea țin de calitatea ajustării, împreună cu distribuirea echitabilă a costurilor: „Nu punem nota de plată, din nou și din nou, pe salariați, pensionari, familii și firmele care produc.”
Pentru susținerea creșterii economice, indică fondurile europene și investițiile publice și private, cu accent pe infrastructură, reindustrializare și capital românesc. Le leagă de o productivitate mai mare și de locuri de muncă mai bine plătite. Acestea sunt prioritățile politice pe care le propune pentru ajustare.
„Nu avem nevoie de o țară mai săracă pentru a avea un deficit mai mic. Avem nevoie de o economie mai puternică pentru a avea finanțe publice mai sănătoase.”
Cum ajunge neîncrederea investitorilor în cheltuielile statului
O altă condiție invocată de Câciu este încrederea celor care finanțează statul. El explică faptul că investitorii pot cere randamente mai mari — un câștig mai mare pentru banii împrumutați — atunci când percep un risc suplimentar, chiar înainte ca o agenție să retrogradeze ratingul țării.
Costul se transmite treptat în buget: când datoria veche ajunge la scadență și statul se împrumută din nou pentru a o refinanța, dobânzile mai mari ale pieței se regăsesc în noile împrumuturi. În mecanismul descris de Câciu, cheltuielile suplimentare cu dobânzile fac apoi deficitul mai greu de redus. „Încrederea se măsoară în dobândă”, scrie el.
Sensibilitatea la încrederea investitorilor apare și în evaluarea S&P din 2 octombrie. Agenția o leagă de necesarul mare de finanțare externă și de ponderea ridicată a datoriei guvernamentale deținute de investitori din afara țării. Aceste vulnerabilități se adaugă riscurilor privind aplicarea măsurilor de reducere a deficitelor bugetare și externe.
Deficit mai mic și economie în scădere, în scenariul S&P
S&P estimează pentru întregul an 2026 un deficit general guvernamental de 6,25% din produsul intern brut (PIB), față de nivelurile de 7,9% în 2025 și 9,3% în 2024 indicate în evaluare. Pentru următorii doi ani, agenția prognozează continuarea reducerii, la 5,8% din PIB în 2027 și 5% în 2028.
În același scenariu, agenția anticipează o contracție a PIB real de 0,5% în 2026, urmată de o creștere de 2,25% în 2027. Aceste variații sunt calculate după eliminarea efectului creșterii prețurilor. S&P leagă slăbirea consumului privat de consolidarea fiscală și de inflația ridicată, alimentată parțial de șocul energetic global.
Investițiile publice reprezintă, în aprecierea agenției, principalul sprijin al activității economice din 2026. S&P indică un buget pentru aceste investiții de 8,5% din PIB și consideră că intrările de fonduri europene ajută atât finanțarea externă, cât și realizarea proiectelor publice.
Confirmarea ratingului se bazează și pe așteptarea agenției că România va forma un guvern care să adopte un cadru bugetar credibil pentru 2027–2028. În evaluarea din 2 octombrie, S&P avertizează că prelungirea procesului de formare a guvernului, dacă împiedică reducerea deficitului în acești doi ani, poate conduce la o retrogradare.
Agenția ar putea lua în calcul o retrogradare și dacă presiunile externe se intensifică, de exemplu prin dificultăți pe piața energiei care destabilizează așteptările privind inflația pe termen mediu și slăbesc semnificativ creșterea economică, balanța de plăți — schimburile și fluxurile financiare cu exteriorul — și rezultatele bugetare.
Pentru revenirea perspectivei la stabilă, S&P indică reducerea deficitelor fiscale și externe, astfel încât deteriorarea situației financiare a statului și a poziției externe a țării să se oprească. Acest scenariu ar fi susținut de politici credibile pe termen mediu și de redresarea creșterii economice.