Ministrul Justiției, Radu Marinescu, spune că nu a luat o decizie privind coborârea sub 14 ani a vârstei răspunderii penale. „Privarea de libertate nu este prima soluție”, a declarat el la România TV, susținând că educația și prevenția trebuie să aibă prioritate.
Analiza ministerului este separată de proiectul deputatului PSD Ștefan-Alexandru Băișanu, care ar permite tragerea la răspundere penală a copiilor de 12 și 13 ani numai pentru omor și numai cu discernământ dovedit. Marinescu susține că, dacă pragul va fi coborât, schimbarea ar trebui să privească toate infracțiunile.
Ce analizează Ministerul Justiției
În interviul acordat programului „Interviurile Adevărul” pe 2 noiembrie, ministrul a descris două variante: coborârea pragului actual de 14 ani sau posibilitatea angajării răspunderii penale sub această vârstă după certificarea discernământului printr-o expertiză. „Nu avem un proiect finalizat”, a precizat Marinescu.
Ministerul Justiției analizează schimbarea cu participarea psihologilor, practicienilor dreptului, mediului academic și societății civile. Marinescu a delimitat și o preferință personală: la vârste mici, copilul ar trebui orientat mai degrabă către educație și supraveghere decât către privarea de libertate. În opinia sa, alegerea trebuie să țină cont de vârsta concretă, gravitatea faptei și capacitatea copilului de a înțelege și de a se reintegra în societate.
Proiectul Băișanu: două condiții pentru copiii de 12 și 13 ani
Textul propus de Băișanu modifică articolul 113 din Codul penal și coboară la 12 ani limita sub care minorul nu răspunde penal. Pentru copiii care au împlinit 12 ani, dar nu au încă 14 ani, răspunderea ar interveni exclusiv pentru omorul prevăzut la articolul 188, dacă se dovedește că au săvârșit fapta cu discernământ.
Cele două condiții ar trebui îndeplinite împreună: încadrarea faptei la infracțiunea indicată și dovedirea discernământului la momentul comiterii ei. Pentru intervalele următoare, proiectul păstrează regulile existente: între 14 și 16 ani, răspunderea depinde de discernământul dovedit, iar de la 16 ani minorul răspunde potrivit legii.
Propunerea include și o formulare privind recuperarea medicală, educațională și reintegrarea socială a copilului. Nu detaliază însă serviciile, personalul sau finanțarea necesare acestor intervenții.
Inițiativa datează din februarie 2026. Potrivit fișei parlamentare a proiectului Pl-x 352/2026, Senatul a respins-o pe 27 aprilie. Camera Deputaților este camera decizională, iar proiectul a fost înscris pe ordinea de zi pentru ședințele din 2 și 4 noiembrie.
Comisia juridică a recomandat respingerea propunerii prin raportul din 6 octombrie. Documentul consemnează și că Guvernul nu susține adoptarea acestei inițiative. Raportul comisiei reprezintă o recomandare adresată plenului.
Ce măsuri se aplică minorilor care răspund penal
În regimul prevăzut de Codul penal, la articolele 113–118, copilul sub 14 ani nu răspunde penal. Între 14 și 16 ani, discernământul trebuie dovedit, iar de la 16 ani răspunde potrivit legii. Pentru cei care aveau între 14 și 18 ani la data infracțiunii, regula este aplicarea unei măsuri educative neprivative de libertate.
Aceste măsuri includ stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârșit de săptămână și asistarea zilnică. Stagiul de formare civică presupune participarea la un program de cel mult patru luni, care explică urmările legale și sociale ale infracțiunilor, fără să afecteze programul școlar sau profesional. Supravegherea urmărește programul zilnic al minorului, inclusiv participarea la școală ori la formarea profesională, sub coordonarea serviciului de probațiune.
Articolul 114 permite o măsură privativă de libertate dacă minorul a mai săvârșit o infracțiune pentru care măsura educativă fusese executată ori începuse să fie executată înaintea noii fapte. Cealaltă situație prevăzută de articol este cea în care pedeapsa legală pentru infracțiunea comisă este închisoarea de cel puțin șapte ani sau detențiunea pe viață. Măsurile privative sunt internarea într-un centru educativ ori într-un centru de detenție.
Obiecțiile CSM și intervențiile pentru copiii care nu răspund penal
Consiliul Superior al Magistraturii a criticat delimitarea propunerii în punctul de vedere transmis pe 24 martie. Comisia sa de specialitate a cerut o explicație pentru includerea omorului prevăzut la articolul 188, dar omiterea omorului calificat, reglementat la articolul 189, și a altor infracțiuni cu rezultat mortal, precum lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte.
CSM a ridicat și problema maturității copilului: înțelegerea formală a faptei trebuie analizată alături de dezvoltarea emoțională, psihologică și intelectuală și de capacitatea de a suporta consecințele răspunderii penale. În evaluarea sa, extinderea răspunderii implică riscuri de stigmatizare și recidivă și trebuie însoțită de evaluarea și întărirea intervențiilor din afara sistemului penal.
În documentul din martie, CSM a descris mecanismele Legii nr. 272/2004 pentru copiii care nu răspund penal, între care supravegherea specializată și plasamentul. În funcție de caz, intervențiile prezentate pot implica frecventarea școlii sau a unui centru de zi, consiliere, tratament și restricții privind anumite locuri ori persoane. Extinderea răspunderii penale nu poate suplini, prin ea însăși, deficiențele acestor servicii, a arătat CSM.