Sari la conținut

Fritz contestă cererea Sahrei Wagenknecht de a opri alocațiile pentru copiii din afara Germaniei

Dominic Fritz, cu ochelari, sacou bleumarin și cămașă albastră, în fața unei clădiri cu uși din lemn.
Dominic Fritz
Alege PressEra ca sursă preferată în Google. Se deschide într-o filă nouă.

Președintele Uniunii Salvați România (USR), Dominic Fritz, i-a răspuns marți, 10 noiembrie 2026, Sahrei Wagenknecht, contestând cererea acesteia de a opri alocațiile pentru copiii care locuiesc în afara Germaniei. Într-un mesaj video în germană, publicat pe Facebook, Fritz apără familiile românilor care muncesc acolo și au copiii în România.

În textul care însoțește înregistrarea, Fritz estimează că românii care lucrează în Germania contribuie cu 6–9 miliarde de euro la bugetul german. În discurs invocă impozitele pe salarii și contribuțiile sociale plătite de aceștia. Pentru suma avansată nu indică o perioadă de referință sau un calcul detaliat.

Fritz acuză politicienii extremiști că folosesc aceeași retorică împotriva unor comunități: „soluția lor e să găsească un țap ispășitor, nu să îmbunătățească viața oamenilor”, scrie el în postare.

Ce a cerut Sahra Wagenknecht

Politiciana germană Sahra Wagenknecht ceruse oprirea acestor plăți într-o declarație pentru Berliner Zeitung, publicată pe 30 octombrie. „Nu poate exista alocație pentru copiii care nu locuiesc în Germania”, a afirmat ea. Cererea privește copiii din străinătate în general, inclusiv pe cei din România ai căror părinți muncesc în Germania.

Wagenknecht a susținut că politica germană trebuie să se gândească mai mult la Bitterfeld decât la București. Declarația venea ca reacție la un reportaj al postului german MDR despre migrație și prestații sociale, în care un primar român descria ajutoarele germane drept o „comoară” pentru țara sa.

Argumentul lui Fritz: doi muncitori pe aceeași schelă

Fritz își începe intervenția cerându-i Sahrei Wagenknecht să nu o copieze pe Alice Weidel. Îi contestă apoi comparația dintre Bitterfeld și București și susține că românii care muncesc în Germania participă, prin impozitele și contribuțiile lor, inclusiv la finanțarea orașului german.

Pentru a explica miza pentru o familie, el folosește exemplul unui zidar din Botoșani al cărui copil merge la școală în România. Dacă acestuia i-ar fi eliminată alocația din cauza locului unde trăiește copilul, argumentează Fritz, ar primi mai puțin pentru aceeași muncă decât colegul din Bitterfeld aflat lângă el pe schelă.

Fritz respinge prezentarea alocației drept pomană și invocă principiul salariului egal pentru muncă egală. Tot el amintește că, în unele situații, plata din Germania reprezintă doar diferența față de alocația românească.

El vorbește și despre copiii care trăiesc în România fără unul dintre părinți, plecat la muncă în alt stat european. În opinia sa, eliminarea alocației i-ar pedepsi încă o dată pentru această separare. Fritz susține că propunerea lui Wagenknecht este incompatibilă cu dreptul european și o acuză că îi întoarce pe est-germani împotriva est-europenilor.

La final, îi cere să își ceară scuze: „Bucureștiul și Bitterfeldul vă așteaptă scuzele”.

Cum se stabilesc alocațiile când familia trăiește în două state

Alocația germană pentru copii se numește Kindergeld. Potrivit ghidului oficial Your Europe privind prestațiile familiale, statul responsabil se stabilește în funcție de situația profesională și de reședință, nu de naționalitate. Condițiile de acordare sunt prevăzute de legislațiile naționale, iar autoritățile iau în calcul situația ambilor părinți.

Pentru familiile împărțite între două țări pot exista drepturi la prestații în ambele state. Autoritățile stabilesc atunci care țară plătește cu prioritate. În general, drepturile rezultate dintr-o activitate salariată sau independentă au prioritate față de cele bazate pe pensie ori reședință.

De exemplu, dacă un părinte lucrează în Germania, celălalt lucrează în România, iar copilul locuiește în România, statul român are prioritate la plata prestațiilor familiale. Dacă familia are drepturi și în Germania, iar prestația de acolo este mai mare, Germania plătește un supliment egal cu diferența. Astfel se explică plata unei diferențe, în locul a două alocații integrale.

Există și situații în care statul de origine rămâne responsabil. Pentru o detașare de mai puțin de doi ani, în care lucrătorul rămâne asigurat în sistemul țării de origine, aceasta păstrează responsabilitatea pentru prestațiile familiale.

Cererea poate fi depusă în oricare dintre statele Uniunii Europene în care unul dintre părinți are dreptul la prestații. Instituția care o primește transmite informațiile celorlalte autorități competente. Depunerea în termen într-unul dintre aceste state este recunoscută și în celelalte state în care familia are drepturi, chiar dacă transmiterea dosarului între instituții întârzie.

Etichete
Semnalează o greșeală