Vladimir Ciorbă, fostul patron Nordis, spune că firma va ieși din insolvență și va continua activitatea: „Se încearcă reluarea lucrărilor la Mamaia”. Răspunsul apare într-un reportaj al Observator, din campania „Coșmar Residence”, publicat la 8 octombrie 2026. În același reportaj, Dan Costescu afirmă că cele două camere de hotel pentru care a plătit 160.000 de euro nu mai există în acte.
De la investiția la mare la plângerea penală
Costescu a semnat în 2020 o promisiune de vânzare-cumpărare pentru două camere din corpul 2 al complexului Nordis din Năvodari. Prețul era de 2.000 de euro pe metru pătrat, iar compania se angaja să predea cheile după un an. Urmărea o investiție la malul mării.
Privind în urmă, cumpărătorul explică de ce a avut încredere să plătească: „În contextul de la acea dată totul părea legal, legitim şi o afacere”.
În 2021, spune Costescu, lucrările nu mai avansau. Reprezentanții companiei invocau situația provocată de pandemia de Covid, iar ulterior situația din Ucraina, pentru a justifica amânările. Când nu a mai primit răspunsuri la telefon și la e-mailuri, a depus la Parchetul Constanța o plângere penală pentru înșelăciune.
Costescu susține că unitățile au dispărut în urma recompartimentărilor și că modificările documentației cadastrale au împiedicat identificarea lor. „Deci eu le-am pierdut pe amândouă!”, spune el.
Marius Dragu, un alt cumpărător, a plătit 125.000 de euro pentru două camere pe care spune că nu mai crede că le va primi vreodată. Paguba pe care o descrie depășește suma investită: „Am ajuns să suportăm prejudicii uriaşe, de asemenea am pierdut timp şi am pierdut întreaga noastră încredere în justiţie”.
Reportajul din 8 octombrie indică 951 de plângeri în dosar și un prejudiciu de peste 90 de milioane de euro.
În dosarul Nordis, procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) au dispus la 30 septembrie 2026 extinderea urmăririi penale față de o inculpată, pentru fals în declarații și spălarea banilor, ambele în formă continuată, precum și complicitate la înșelăciune.
Promisiuni rămase fără unitățile contractate
Problema spațiilor care nu mai pot fi predate în configurația promisă apare și în analiza anunțată la 17 noiembrie 2025 de CITR, administratorul judiciar al Nordis Management. Pentru proiectul Nordis Mamaia Wave, analiza celor 1.408 convenții încheiate de companie identificase 212 promisiuni rămase fără obiect: unitățile fuseseră valorificate către terți sau recompartimentate.
CITR descria situații în care aceeași unitate fusese promisă unor persoane diferite și apoi vândută alteia. Într-un exemplu de recompartimentare, un apartament cu două camere, promis unor cumpărători, fusese împărțit în două apartamente cu câte o cameră. Unul dintre spațiile rezultate rămăsese în patrimoniul companiei, iar celălalt fusese vândut unui terț. Cumpărătorii inițiali rămâneau astfel fără unitatea contractată. Un alt exemplu privea transformarea unui apartament în birou.
Nordis a contestat prezentarea administratorului judiciar. Într-un comunicat din 18 noiembrie 2025, administratorul special Emanuel Postoaca susținea că fiecare promitent-cumpărător care nu își reziliase promisiunea avea unitatea și tipul de apartament contractate. Compania nega și încheierea mai multor contracte de vânzare pentru același apartament.
Negarea companiei privea contractele de vânzare; printre situațiile descrise de CITR se aflau și promisiuni pentru aceeași unitate făcute mai multor persoane, înaintea vânzării către un terț.
Recuperarea banilor sau primirea unei unități
Procedura de insolvență a Nordis Management a fost deschisă la 7 octombrie 2024. Într-o comunicare din 3 februarie 2025, CITR explica de ce clienții aveau situații și interese diferite: cei cu promisiuni în derulare urmăreau prioritar primirea unităților, iar cei care desființaseră promisiunile urmăreau recuperarea banilor. O a treia categorie cuprindea persoane devenite proprietari, dar ale căror apartamente nu fuseseră predate sau nu erau finisate ori mobilate conform contractelor.
Administratorul judiciar explica atunci blocajul prin lipsa banilor necesari pentru terminarea proiectelor finanțate din avansurile clienților. Nordis dezvoltase simultan proiecte la Mamaia, Sinaia și Brașov, fără evidențe separate ale costurilor și finanțării fiecăruia, ceea ce le făcuse dependente financiar unele de altele. Întârzierile generaseră despăgubiri și cereri de restituire a avansurilor, sporind presiunea asupra banilor disponibili pentru construcție.
CITR aprecia în februarie 2025 că finalizarea proiectelor ar permite recuperări mai mari pentru clienți decât vânzarea activelor neterminate în faliment. Terminarea construcțiilor și predarea unităților erau, în această evaluare, esențiale pentru protejarea investițiilor.
În analiza din noiembrie 2025, CITR identificase 441 de convenții fără neconcordanțe documentare, pentru care urma să examineze individual cererile de transfer al proprietății. Alte 46 de situații erau disputate: administratorul judiciar considera că obligația de predare continua, în timp ce administratorul special o considera încetată.
Pentru promisiunile rămase fără obiect, CITR anunța că va verifica legalitatea și oportunitatea propunerii de atribuire a unei unități echivalente. Soluția analizată presupunea acordul cumpărătorului căruia îi fusese promis spațiul inițial.