Europarlamentarul PNL Virgil Popescu, fost ministru al Energiei, cere Guvernului să limiteze profiturile excepționale ale traderilor care importă electricitate. Într-un mesaj publicat pe Facebook duminică, 15 noiembrie 2026, el avertizează că achiziția centralizată ar putea duce la importuri și prețuri mai mari dacă energia disponibilă nu acoperă necesarul tuturor.
În ce condiții anticipează importuri și prețuri mai mari
Popescu descrie un scenariu în care energia disponibilă pe piață este insuficientă, iar întreaga cantitate este direcționată către un sistem centralizat. Dacă energia astfel cumpărată nu ajunge pentru toți, necesarul rămas neacoperit ar impune, în evaluarea sa, creșterea puternică a importurilor. El anticipează că această dependență suplimentară de electricitatea adusă din străinătate ar împinge și prețul în sus.
Beneficiarii ar fi, în opinia lui Popescu, traderii care aduc energie din import, adică firmele care cumpără și revând electricitate. El cere Guvernului să reducă profiturile excepționale ale acestora, pentru a împiedica obținerea unor câștiguri speculative în perioade de criză. Propunerea sa nu include o cotă, un prag al profitului sau un instrument fiscal concret.
Fostul ministru acceptă posibilitatea ca achiziția centralizată să fie utilă, dar cere reguli împotriva speculei: „Da, un sistem de achiziție centralizată poate fi bun, dar nu lăsat așa, la liber”. Apelul său către colegii din Guvern se încheie cu solicitarea: „Trebuie închise portițele”.
Precedentul creat în 2022 și aplicat în 2023–2024
Referința lui Popescu la un sistem făcut în 2022 are un precedent în Mecanismul de achiziție centralizată de energie electrică, denumit MACEE. Potrivit prezentării oficiale a OPCOM, acesta a fost instituit prin Ordonanța de urgență nr. 153 din 11 noiembrie 2022 și s-a aplicat între 1 ianuarie 2023 și 31 decembrie 2024.
În acel mecanism, OPCOM avea rolul de achizitor unic: cumpăra electricitate de la producătorii participanți și o revindea cumpărătorilor eligibili, la prețul angro stabilit de 450 de lei pentru un megawatt-oră. Participarea producătorilor era supusă unor criterii și excepții, astfel că mecanismul istoric nu cuprindea automat întreaga producție națională.
Cumpărătorii eligibili erau furnizorii care aveau contracte încheiate cu clienții finali, precum și operatorii de transport și distribuție. Aceștia din urmă puteau cumpăra energie pentru acoperirea consumului propriu tehnologic al rețelelor.

