România a cerut joi, 29 octombrie 2026, la Consiliul Energiei din Luxemburg, eliminarea articolului dintr-un proiect european care ar obliga statele membre să aplice electricității o acciză cel mult egală cu cea pentru gazele naturale. Ministrul Energiei, Dumitru Chisăliță, susține obiectivul unei electricități mai accesibile, dar solicită tratarea măsurilor fiscale prin procedura europeană corespunzătoare, cu respectarea unanimității.
Propunerea rămâne în negociere. Potrivit rezultatului reuniunii publicat de Consiliul Uniunii Europene, lucrările tehnice continuă, cu obiectivul unei poziții comune a Consiliului în decembrie. Regula privind accizele nu a fost adoptată la reuniunea din Luxemburg.
De ce cere România o altă procedură
Chisăliță a spus că România sprijină reducerea costurilor electricității și electrificarea, adică folosirea mai largă a energiei electrice în economie. Obiecția sa privește includerea dispozițiilor fiscale într-un proiect de modificare a regulilor pieței electricității. Ministrul cere discutarea lor în cadrul fiscal al Uniunii, în special prin Directiva privind impozitarea energiei.
„România susține eliminarea articolului 18c din această propunere și abordarea aspectelor fiscale prin procedură legislativă adecvată în domeniul fiscal.”
Procedura contează pentru puterea fiecărui stat de a se opune unei schimbări. Consiliul UE include armonizarea legislațiilor naționale privind impozitarea indirectă între domeniile în care este necesară unanimitatea statelor membre.
Comisia Europeană își întemeiază însă propunerea din 17 iulie 2026 pe articolul 194 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, referitor la politica energetică. În argumentația Comisiei, dispozițiile fiscale au un rol auxiliar față de obiectivul principal privind funcționarea pieței energiei: completează măsurile pentru reducerea costurilor și încurajarea electrificării. Cele două poziții diferă astfel și asupra temeiului juridic prin care ar trebui introdusă obligația.
Ce ar schimba articolul 18c
Proiectul modifică Regulamentul privind piața internă a energiei electrice și cere statelor un cadru fiscal favorabil utilizării electricității. Articolul 18c stabilește că, pentru accizele reglementate de Directiva 2003/96/CE, cota aplicată electricității nu ar trebui să o depășească pe cea aplicată gazelor naturale.
Acciza este un impozit indirect aplicat produselor energetice și electricității. Regula compară această componentă fiscală, în timp ce factura cuprinde și prețul energiei, tarifele pentru transport și distribuție și alte taxe. Limita propusă nu stabilește, prin ea însăși, valoarea facturii sau o reducere pentru fiecare consumator.
Proiectul permite și amânarea aplicării regulii comparative. Statul ar trebui să înainteze o cerere temeinic justificată, bazată pe circumstanțe naționale specifice, inclusiv pe situația sa fiscală. Comisia ar putea autoriza amânarea printr-un act de punere în aplicare, până la un moment care să echilibreze aceste circumstanțe cu obiectivele europene de electrificare.
Accizele, comparate în aceeași unitate
Pentru electricitate, informarea DIGI Energy pentru 2026 indică o acciză de 3,84 lei/MWh pentru utilizarea comercială și de 7,68 lei/MWh pentru utilizarea necomercială.
Un exemplu datat pentru gaze apare în oferta Gaz Est pentru clienți noncasnici, valabilă în ianuarie–martie 2026: 1,31 lei/GJ pentru utilizarea comercială și 2,46 lei/GJ pentru cea necomercială. Un megawatt-oră este egal cu 3,6 gigajouli, astfel că aceste cote corespund, cu rotunjire, unor valori de 4,72 lei/MWh și 8,86 lei/MWh.
Valorile din oferta de la începutul anului sunt mai mari decât cotele pentru electricitate comunicate de DIGI pentru 2026. Comparația ilustrează diferența dintre unitățile în care sunt exprimate accizele; oferta Gaz Est are însă o perioadă de valabilitate încheiată în martie.
Tarifele de rețea și investițiile necesare
O a doua parte a discuției privește tarifele care finanțează funcționarea, întreținerea și dezvoltarea rețelelor de transport și distribuție a electricității. Comisia urmărește folosirea mai eficientă a infrastructurii existente și reducerea costurilor sistemului. În justificarea proiectului, ea arată că electrificarea presupune investiții în rețele, care pot crește costurile pe termen scurt, înainte ca acestea să fie repartizate unei baze mai largi de consumatori.
România acceptă principiile europene comune pentru eficiență și transparență, dar cere ca autoritățile naționale de reglementare să poată adapta metodologiile tarifare. Chisăliță a invocat diferențele dintre infrastructurile statelor membre și, mai ales, necesarul diferit de investiții.
Proiectul ar permite Comisiei să adopte, prin acte delegate, orientări pentru o structură comună și o metodologie armonizată a tarifelor, după o recomandare a Agenției Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei, cunoscută drept ACER. Ministrul român a exprimat rezerve față de armonizarea suplimentară prin acte delegate sau de punere în aplicare și a susținut păstrarea marjei de decizie a autorităților naționale.
Solicitarea de flexibilitate a fost mai largă: rezultatul reuniunii consemnează că miniștrii au susținut, în general, reducerea costurilor sistemului și folosirea cât mai bună a rețelelor existente, cerând totodată posibilitatea de a adapta metodologiile tarifare la circumstanțele naționale.
Chisăliță a sprijinit și organizarea unei întâlniri la care să participe ministerele de finanțe. Invocând creșterile recente ale prețurilor energiei și gazelor, el a cerut soluții rapide pentru gospodării și întreprinderi, „deoarece iarna bate la ușă”.