Statul ar putea recupera datorii prin preluarea unor active declarate strategice, pe care să le mențină în funcțiune sau să le revândă, potrivit unui proiect inițiat de deputatul PSD Marian Neacșu. Dacă bunurile valorează mai mult decât creanțele, statul ar plăti diferența. Consiliul Fiscal a cerut însă documentele necesare fundamentării cheltuielilor de achiziție, conservare și operare.
Înregistrată la 8 octombrie, propunerea L598/2026 se afla, la 2 noiembrie, în lucru la comisiile Senatului, prima Cameră sesizată, potrivit dosarului legislativ. Mecanismul propus ar fi aplicat de la caz la caz, după analiza ministerului competent și decizia Guvernului.
În expunerea de motive, inițiatorul descrie situații în care vânzările eșuează sau se prelungesc, creanțele statului sunt insuficiente pentru dobândirea activului, iar instalațiile se degradează, cu riscul pierderii ireversibile a capacității de producție. Scopul declarat este păstrarea în funcțiune a unor capacități importante pentru economia națională și posibilitatea valorificării lor ulterioare.
Când ar trebui statul să plătească diferența
Transferul în contul creanțelor este reglementat în forma proiectului depusă de inițiator. Valoarea de piață a activului ar fi stabilită de un evaluator autorizat. Ministerul coordonator ar trebui să aplice și testul creditorului privat prudent: să justifice economic operațiunea prin raportare la felul în care ar proceda un creditor privat interesat să își recupereze banii.
Dacă valoarea de piață depășește cuantumul total al creanțelor, transferul ar constitui o cumpărare cu compensare parțială. Diferența ar fi achitată ca preț din bugetul ministerului coordonator, în cuantumul aprobat prin hotărâre de Guvern. Termenul propus este de 90 de zile de la data procesului-verbal de predare-preluare.
Dacă activul valorează mai puțin decât datoriile, s-ar stinge numai creanțe până la valoarea bunurilor transferate. Restul datoriei ar rămâne de recuperat.
Compensarea ar urma o ordine stabilită prin proiect: recuperarea ajutoarelor de stat ilegale, taxa pe valoarea adăugată dacă operațiunea este taxabilă, creanțele garantate cu activele transferate în limita valorii garanției, apoi celelalte creanțe fiscale sau bugetare, proporțional. Transferul ar necesita o hotărâre de Guvern și acordul instituțiilor creditoare. Proprietatea ar trece la stat la semnarea procesului-verbal de predare-preluare de către societate, minister și instituțiile creditoare; în insolvență ar semna persoanele autorizate potrivit procedurii.
Costurile pentru buget, problema ridicată de Consiliul Fiscal
Inițiatorul susține că proiectul nu generează, prin el însuși, cheltuieli bugetare, iar intervențiile concrete ar necesita decizii și fundamentări financiare separate.
În scrisoarea din 13 octombrie, Consiliul Fiscal a arătat că propunerea creează un cadru care implică cheltuieli de achiziție, conservare și operare și că nu sunt îndeplinite cerințele legale de fundamentare bugetară. Instituția a cerut fișa financiară, ipotezele și metodologia de calcul, precum și justificarea compatibilității cheltuielilor cu strategia fiscal-bugetară, bugetul anual și plafoanele de cheltuieli, pentru a putea emite o opinie.
Liberty Galați: datorii, vânzare amânată și salarii restante
Dificultățile combinatului Liberty Galați arată miza economică a unui asemenea mecanism. Statul, care nu este acționar la companie, avea de recuperat peste 400 de milioane de euro în legătură cu aceasta, potrivit estimării publicate de Profit.ro pe 9 octombrie.
După două licitații fără succes, administratorii au propus vânzarea prin negociere directă. La 23 septembrie, Tribunalul Galați a amânat decizia asupra planului, la cererea administratorilor concordatari, care gestionează procedura de restructurare a datoriilor. Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) și Exim Banca Românească votaseră nici pentru, nici împotrivă și solicitaseră modificări, potrivit unei note transmise angajaților și consultate de News.ro. Amendamentele erau atunci în analiză.
Pentru salariați, problema imediată este plata salariilor. Aproximativ 300 de angajați au protestat pe 30 octombrie în fața Prefecturii Galați, reclamând restanțe salariale din luna mai și cerând accelerarea vânzării combinatului.
În aceeași zi, după ședința de Guvern, ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, a spus că „deciziile pe care România le ia asupra Liberty depășesc competențele ANAF și EximBank”. El a invocat necesitatea reconstituirii comitetului interministerial responsabil de această situație și a afirmat că subiectul fusese discutat în acea săptămână. Ministrul se aștepta la o nouă discuție în următoarea ședință a Executivului.
Ce ar face o companie eligibilă
Proiectul acoperă domenii precum siderurgia și alte ramuri ale industriei grele, apărarea, energia, comunicațiile, sectorul farmaceutic, infrastructura națională de transport, industria alimentară și infrastructura de apă. Desemnarea unei societăți sau a unui activ drept strategic ar necesita o hotărâre de Guvern.
Ar trebui îndeplinite cumulativ trei criterii: activitatea să aparțină unui domeniu prevăzut de lege, întreruperea ei să afecteze ori să poată afecta securitatea sau funcționarea unor infrastructuri, capacități și lanțuri de aprovizionare esențiale, iar efectele să producă un dezechilibru la nivelul economiei naționale. Consecințele locale și pierderea locurilor de muncă ar conta în măsura în care determină acel dezechilibru național.
Pentru ultimul criteriu, textul introduce praguri alternative. Printre ele se află o pondere de cel puțin 10% în producția, prelucrarea ori furnizarea națională anuală a produsului sau serviciului principal sau o valoare de piață a activului de peste echivalentul în lei a 100 de milioane de euro. Un alt prag este numărul mediu anual de salariați: cel puțin 1.000 în industria extractivă neenergetică, industria grea, maritimă, aeronautică și alimentară, respectiv 500 în celelalte domenii enumerate. Îndeplinirea unui prag ar trebui însoțită de celelalte condiții generale.
Condițiile preluării și obligațiile de după transfer
Achiziția ar avea propriile condiții cumulative: un risc actual de întrerupere a activității, pierdere a capacității de producție sau a controlului; lipsa unei alternative de piață disponibile la costuri și în termene rezonabile; un cost proporțional cu efectele evitate; perspective de funcționare sustenabilă ori de valorificare ulterioară.
Statul ar primi și prioritate la cumpărare în anumite vânzări. Dreptul de preempțiune i-ar permite să cumpere la același preț și în aceleași condiții ca oferta fermă primită de vânzător. În procedurile de insolvență sau de executare, dreptul de preferință s-ar exercita la prețul celei mai bune oferte valabile. Ar rămâne aplicabile competențele creditorilor, ale administratorilor procedurii și ale judecătorului.
Analiza ministerului ar trebui să cuprindă situația financiară și juridică, garanțiile, litigiile, costurile de conservare și operare, obligațiile de mediu și alternativele, inclusiv neintervenția. Sarcinile constituite în favoarea altor creditori ar necesita acordul lor scris. Operațiunile ar trebui să respecte regulile ajutorului de stat, cu testele economice prevăzute de proiect și avizul Consiliului Concurenței înaintea fiecărei hotărâri de Guvern.
Poluarea istorică ar putea aduce cheltuieli suplimentare. Obligațiile de mediu ar rămâne în sarcina vânzătorului, dar, dacă acesta nu le îndeplinește și autoritatea dispune remedierea, statul devenit proprietar ar suporta lucrările și ar solicita ulterior recuperarea banilor. Riscul ca aceste costuri să nu mai poată fi recuperate ar trebui inclus în evaluarea financiară.
După transfer, protecția propusă împotriva întreruperii utilităților ar dura 12 luni, cu condiția plății la timp a consumului curent. Revânzarea ar fi posibilă printr-o procedură competitivă, publică și transparentă, pe baza unei evaluări de piață, fără un termen obligatoriu de ieșire a statului. Condițiile vânzării ar putea include obligații limitate în timp privind activitatea, capacitatea de producție și păstrarea locurilor de muncă.