Tánczos Barna cere reducerea cheltuielilor statului prin furnizarea aceluiași nivel și volum de servicii publice la un cost mai mic, cu păstrarea investițiilor cel puțin la nivelul existent. Senatorul UDMR estimează costul anual al dobânzilor la 60–70 de miliarde de lei și anticipează o creștere în 2027 față de 2026.
Fostul ministru al Finanțelor a explicat această poziție în emisiunea „În fața ta”, de la Digi24, difuzată pe 7 noiembrie. El leagă presiunea asupra bugetului de nevoia continuă de împrumuturi pentru rambursarea datoriilor ajunse la scadență și pentru acoperirea deficitului bugetar.
Același nivel și volum de servicii, la un cost mai mic
Barna propune analizarea pe rând a cheltuielilor din administrația centrală și locală, sănătate și învățământ. Prioritatea formulată de el este reducerea costului serviciilor existente, înaintea extinderii sau îmbunătățirii lor.
„Nici măcar să nu visăm la servicii mai complexe, mai bune sau mai multe. Măcar același nivel și același volum de servicii să ne coste mai puțin”, a spus senatorul.
Pentru oamenii care folosesc aceste servicii, condiția din propunerea sa este păstrarea atât a nivelului, cât și a volumului lor, în timp ce statul cheltuiește mai puțin pentru furnizarea acestora.
Întrebat ce cheltuială ar elimina complet din bugetul statului, Barna a răspuns: „nu-mi dau seama ce se poate elimina complet”. El susține reducerea costurilor de funcționare și schimbarea structurii bugetului, cu investițiile menținute cel puțin la același nivel.
Cum apasă dobânzile și refinanțarea asupra bugetului
În evaluarea lui Barna, mărimea datoriei publice trebuie analizată împreună cu puterea economiei de a susține plata acesteia. Contează atât rata dobânzii la care se împrumută statul, cât și suma plătită anual pentru dobânzi, raportată la resursele bugetului.
Senatorul consideră că cele 60–70 de miliarde de lei pe an reprezintă un cost foarte mare în comparație cu banii disponibili pentru cheltuielile statului. El anticipează că acest cost va crește în 2027 față de 2026, urmând să scadă ulterior.
„Trebuie să ne reîmprumutăm ca să rostogolim în față datoria pe care o avem”, a spus Barna. Rostogolirea datoriei înseamnă contractarea unor împrumuturi noi pentru rambursarea celor ajunse la scadență. Dobânda este costul banilor împrumutați, distinct de suma care trebuie restituită creditorilor.
Separat, statul trebuie să finanțeze deficitul bugetar: diferența dintre cheltuieli și venituri atunci când cheltuielile sunt mai mari. Astfel, împrumuturile contractate într-un an pot acoperi atât obligații mai vechi ajunse la scadență, cât și deficitul din acel an.
În Strategia fiscal-bugetară 2026–2028, document guvernamental din martie 2026, necesarul de finanțare include acoperirea deficitului și refinanțarea datoriei publice. Totalul împrumuturilor necesare și cheltuiala anuală cu dobânzile sunt, așadar, indicatori diferiți.
Barna consideră că împrumuturile pot fi justificate atunci când finanțează investiții sau programe de relansare economică. Problema pe care o invocă este combinația dintre dobânzile mari și nevoia de a continua împrumuturile pentru datoriile vechi și cheltuielile curente ale statului. În această situație, plata dobânzilor consumă resurse din același buget din care trebuie finanțate serviciile publice și investițiile.


