România este pregătită să discute o posibilă contribuție mai mare la bugetul Uniunii Europene, cu condiția păstrării fondurilor pentru coeziune, agricultură și pescuit, a declarat vineri, 2 octombrie 2026, Dragoș Pîslaru, ministrul interimar al Investițiilor și Proiectelor Europene. Poziția privește negocierile pentru bugetul european din perioada 2028–2034.
Pîslaru a intervenit la București, la un eveniment despre viitorul politicii de coeziune, organizat de grupul de lucru pentru bugete al Partidului Popular European din Parlamentul European.
„Probabil trebuie să contribuim mai mult (la buget), trebuie să avem dezbaterea pe resurse proprii. Nimeni nu este fericit să contribuie mai mult, dar România este pregătită să se angajeze în dezbaterea privind resursele proprii, cu condiția ca fondurile de coeziune și pentru agricultură și politica piscicolă – politicile tradiționale ale UE – să rămână la fel.”
Condiția privește finanțarea unor politici care susțin reducerea decalajelor de dezvoltare dintre regiuni, sprijinul pentru fermieri, dezvoltarea rurală și sectorul pescuitului. Ministrul susține însă și modernizarea coeziunii: în opinia sa, aceasta trebuie să meargă împreună cu competitivitatea și să sprijine apărarea și securitatea. El a invocat proiectele cu utilizare duală, care pot servi atât unor nevoi civile, cât și militare.
Ce sunt resursele proprii și de unde ar veni veniturile suplimentare
Discuția se desfășoară în cadrul unei propuneri de buget de aproape 2.000 de miliarde de euro, la prețuri curente, pentru cei șapte ani. Comisia Europeană a prezentat propunerea la 16 iulie 2025. Veniturile existente și cele propuse sunt detaliate în explicația oficială a Consiliului despre viitorul buget.
„Resursele proprii” sunt veniturile care finanțează bugetul Uniunii. Sistemul existent cuprinde taxe vamale și contribuții calculate pe baza taxei pe valoarea adăugată, a deșeurilor de ambalaje din plastic nereciclate și a venitului național brut al statelor membre. Dezbaterea privește, așadar, atât contribuțiile naționale, cât și alte surse de venit pentru bugetul european.
Comisia propune cinci surse suplimentare: venituri din licitarea certificatelor de emisii; mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră, legat de emisiile bunurilor importate; o cotă din acciza minimă la tutun; o contribuție bazată pe deșeurile electronice necolectate raportate de state; și o contribuție anuală forfetară a marilor companii care operează în UE. Pentru aceasta din urmă, denumită CORE, pragul propus este o cifră de afaceri netă anuală de cel puțin 100 de milioane de euro.
România urmărește gestionarea regională a viitoarelor fonduri
Pentru investițiile din regiuni, o altă miză este cine va administra finanțările. România lucrează cu ipoteza unor capitole dedicate regiunilor în viitoarele planuri de parteneriat naționale și regionale, cu autonomie în gestionare și autorități de management pentru problemele și proiectele regionale. Pîslaru a prezentat această organizare drept direcția pe care România dorește să o urmeze.
El a invocat experiența perioadei 2021–2027, pentru care a indicat o alocare europeană de 8,7 miliarde de euro și un total de până la 11 miliarde de euro, incluzând fondurile naționale. Pîslaru consideră că modelul regional „funcționează, produce valoare” și spune că ar dori ca finanțarea viitoare să depășească acest nivel.
La nivel european, modelul propus ar reuni programele separate pentru coeziune, agricultură, pescuit, migrație și securitate într-un singur plan pentru fiecare stat. Planurile ar cuprinde investiții și reforme, pregătite în parteneriat cu autoritățile regionale și locale și cu ceilalți actori relevanți, apoi aprobate formal de Comisia Europeană și Consiliu.
La 16 iunie 2026, Consiliul UE a convenit o poziție parțială de negociere pentru viitorul fond destinat planurilor naționale și regionale. Poziția întărește participarea regiunilor la negocierea și implementarea finanțării și permite continuitatea cu structurile de guvernanță existente. Mandatul a exclus chestiunile financiare și cele comune întregului cadru bugetar.
Finanțarea ar fi eliberată în funcție de îndeplinirea unor jaloane și ținte convenite: etape ale reformelor și rezultate ale investițiilor care trebuie realizate pentru efectuarea plăților. Fondul ar avea și condiții privind respectarea drepturilor fundamentale și a statului de drept. Bugetul său total depinde de acordul final asupra întregului cadru financiar 2028–2034.
De ce urmărește Pîslaru un acord până în decembrie
Cadrul financiar multianual trebuie adoptat în unanimitate de Consiliu, după acordul Parlamentului European. Decizia privind resursele proprii urmează o procedură distinctă: necesită unanimitate în Consiliu, după consultarea Parlamentului, și ratificarea de către toate statele membre potrivit cerințelor lor constituționale.
Pîslaru dorește un acord asupra bugetului și încheierea planurilor naționale și regionale până la sfârșitul lui decembrie 2026. „Obiectivele de astăzi ale UE au nevoie de bugete mai puternice”, a spus ministrul.
La nivel european, un acord politic înainte de sfârșitul anului ar permite adoptarea legislației în 2027 și începerea finanțării din ianuarie 2028, fără întrerupere între cele două perioade bugetare.