Gabriel Biriș, avocat și specialist în fiscalitate, avertizează că taxele anuale pentru o casă bucureșteană ar putea urca de la 1.044 la 27.500 de lei, într-un scenariu de impozitare la valoarea de piață. Calculul presupune o bază impozabilă de 5 milioane de lei, aproximativ un milion de euro, folosită atât pentru impozitul local, cât și pentru impozitul special pentru clădiri de valoare mare. Miza invocată de avocat este povara asupra unor proprietari pensionari, ale căror venituri sunt mici în raport cu valoarea locuinței.
Într-o postare pe Facebook, Biriș descrie o casă construită în anii 1930, cu parter și un etaj, o suprafață de 150 de metri pătrați și o curte mică, lipită de o altă locuință. Suma de 1.044 de lei este impozitul anual de la care pornește exemplul său, iar milionul de euro este reperul de valoare de piață folosit în scenariu.
De unde vin cei 27.500 de lei
Calculul de plecare folosește o valoare impozabilă de 1.044.000 de lei și o cotă de 0,1%. Înmulțirea lor dă un impozit pe clădire de 1.044 de lei pe an.
În a doua variantă, avocatul înlocuiește baza de calcul cu 5 milioane de lei, păstrând cota de 0,1%. Impozitul local pe clădire ar ajunge astfel la 5.000 de lei anual, de aproximativ 4,8 ori suma inițială.
Cea mai mare parte a totalului de 27.500 de lei ar proveni însă din impozitul special, numit frecvent „taxa pe lux”. Din valoarea impozabilă ipotetică de 5 milioane de lei se scade plafonul de 2,5 milioane de lei. Diferenței de 2,5 milioane i se aplică o cotă de 0,9%, rezultând încă 22.500 de lei pe an.
Adunate, cele două obligații ar însuma 27.500 de lei anual, cu 26.456 de lei peste suma de plecare. Totalul ar fi de aproximativ 26,3 ori mai mare decât cei 1.044 de lei. Saltul presupune atât majorarea bazei impozitului local, cât și depășirea plafonului de la care se datorează impozitul special.
Pentru taxa specială contează valoarea fiscală
Distincția decisivă este între valoarea de piață și valoarea impozabilă. Potrivit Codului fiscal, articolul 457, pentru clădirile rezidențiale ale persoanelor fizice, valoarea impozabilă se calculează pornind de la suprafața construită desfășurată și valorile fiscale pe metru pătrat, cu ajustările prevăzute de lege. Baza astfel obținută poate fi diferită de prețul pe care proprietarul l-ar putea primi la vânzare.
Cota locală prevăzută de regula generală este cuprinsă între 0,08% și 0,2% și se stabilește prin hotărârea autorității locale competente; în București, prin Consiliul General. Cota de 0,1% păstrată de Biriș în ambele variante este, așadar, una dintre ipotezele calculului.
Separat, articolele 500¹–500² prevăd impozitul special pentru persoanele fizice care, la 31 decembrie a anului anterior, dețin în proprietate sau coproprietate clădiri rezidențiale din România cu o valoare impozabilă calculată potrivit articolului 457 de peste 2,5 milioane de lei. Cota de 0,9% se aplică numai diferenței peste acest plafon, folosind valoarea comunicată de organul fiscal local. Impozitul special este administrat de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) și reprezintă venit al bugetului de stat.
Astfel, în regulile actuale, prețul estimat de vânzare al unei case nu declanșează singur impozitul special. Scenariul lui Biriș presupune ca valoarea de 5 milioane de lei să devină baza fiscală pentru ambele impozite, cu păstrarea cotelor folosite în exemplu.
O locuință scumpă și venituri lunare mici
Biriș spune că, în cartierul bucureștean în care locuiește, unele case din anii 1930 au ajuns să valoreze peste un milion de euro în principal datorită amplasării. Printre proprietari sunt, potrivit lui, pensionari care trăiesc în casele în care s-au născut. Valoarea ridicată a locuinței nu le asigură însă și venitul lunar necesar plății unor taxe de această mărime.
Avocatul invocă situația unor proprietari cu pensii sub 4.000 de lei lunar și riscul ca o asemenea povară fiscală să îi împingă spre vânzarea casei. Ca reper, la un venit de 4.000 de lei pe lună, cei 27.500 de lei ar echivala cu aproape șapte pensii lunare, înaintea cheltuielilor de trai.
„O lege care obligă chiar și un singur cetățean să își vândă casa în care s-a născut și trăit toată viața nu are cum să fie o lege bună!”, a scris Gabriel Biriș.