Un document al Fondului Monetar Internaţional (FMI) estimează că inteligenţa artificială (AI) ar putea majora productivitatea Europei cu aproximativ 1% în următorii cinci ani. În acelaşi timp, FMI avertizează că extinderea AI poate accentua inegalităţile, poate pune presiune asupra reţelelor electrice şi poate creşte dependenţa Europei de tehnologii dezvoltate în afara continentului.
Documentul a fost pregătit pentru reuniunea informală a miniştrilor de Finanţe din Uniunea Europeană, desfăşurată la Dublin în perioada 18–19 septembrie. În analiză, FMI arată că beneficiile şi costurile adoptării AI nu se vor distribui uniform între ţări, regiuni şi angajaţi.
Estimările vin într-un moment în care instituţii europene şi analişti economici au semnalat problema fragmentării pieţelor interne, cu efect asupra investiţiilor şi inovării. FMI arată că o piaţă unică mai completă ar putea contribui la răspândirea mai uniformă a tehnologiei şi a beneficiilor sale în cele 27 de state membre.
Ce arată FMI despre câştigul de productivitate şi distribuţia lui
Potrivit documentului, AI ar putea creşte productivitatea Europei cu circa 1% pe un orizont de cinci ani. FMI subliniază că impactul economic va fi inegal, atât între ţări, cât şi între regiuni şi categorii profesionale.
Analiza leagă această distribuţie inegală de diferenţele de pregătire, de structura economică şi de gradul de expunere la AI. Economiile europene mai avansate sunt prezentate ca având premise să beneficieze într-o măsură mai mare, deoarece sunt mai bine pregătite şi mai expuse acestei tehnologii.
Un element de politică publică menţionat de FMI este finalizarea pieţei unice europene, ca instrument pentru a extinde mai uniform adoptarea tehnologiei şi efectele pozitive asociate. Documentul reia preocupări exprimate anterior de Mario Draghi şi de Comisia Europeană privind fragmentarea pieţelor de capital, a forţei de muncă şi a energiei, care limitează investiţiile şi inovarea.
Expunerea forţei de muncă şi riscul de înlocuire a sarcinilor de rutină
FMI estimează că aproximativ 60% dintre angajaţii din economiile europene avansate lucrează în profesii „foarte expuse” inteligenţei artificiale. Această expunere ridicată are efecte diferite: pentru o parte dintre lucrători, instrumentele AI pot creşte productivitatea, iar pentru alţii creşte riscul de înlocuire.
Riscul de înlocuire este asociat cu automatizarea sarcinilor de rutină, în special în ocupaţiile în care AI poate substitui munca umană, nu doar să o completeze. Din perspectiva FMI, aceasta este una dintre principalele căi prin care tehnologia poate accentua inegalităţile între angajaţi.
FMI notează, de asemenea, că statele europene aflate la niveluri diferite de dezvoltare pot resimţi efecte diferite, inclusiv din cauza gradului diferit de pregătire pentru integrarea AI în economie şi în administraţie.
Costul energetic al AI şi presiunea asupra reţelelor electrice
Documentul atrage atenţia asupra consumului de energie al infrastructurii digitale. Centrele de date folosesc deja aproximativ 3% din electricitatea consumată în Europa, iar necesarul este descris ca în creştere odată cu extinderea inteligenţei artificiale.
Unele zone sunt mai expuse din cauza concentrării centrelor de date şi a presiunii asupra reţelelor locale. Sunt menţionate drept huburi tehnologice Frankfurt, Londra, Amsterdam, Paris şi Dublin.
Ca direcţie de răspuns, FMI recomandă investiţii în infrastructura electrică transfrontalieră şi o integrare mai profundă a pieţei europene a energiei.
Dependenţa strategică şi investiţiile necesare pentru o industrie AI europeană
FMI avertizează asupra riscului apariţiei unei noi dependenţe strategice pentru Europa, în condiţiile în care Statele Unite şi China domină dezvoltarea modelelor de inteligenţă artificială. În acest context, documentul leagă autonomia tehnologică de capacitatea Europei de a-şi construi propriile capabilităţi industriale.
Analiza indică faptul că evitarea unei dependenţe de tehnologii străine ar necesita investiţii semnificative în industria AI din Europa, în paralel cu măsuri care să reducă fragmentarea pieţelor interne şi să stimuleze fluxurile de capital şi de forţă de muncă.