Cristina Chiriac, președinta Confederației Naționale pentru Antreprenoriat Feminin (CONAF), a afirmat joi că România a ratat termenul-limită de 7 iunie pentru transpunerea Directivei (UE) 2023/970 privind transparența salarială și reducerea decalajului salarial de gen.
Chiriac a pus întârzierea pe seama contextului politic intern și a susținut că Parlamentul nu a mai avut ca prioritate transpunerea directivelor europene obligatorii.
În aceeași intervenție, ea a descris directiva drept un instrument care ar impune obligații concrete angajatorilor, inclusiv justificarea publică a unor diferențe salariale, și a legat miza de modul în care este măsurat, în prezent, decalajul salarial dintre femei și bărbați.
CONAF a susținut, de asemenea, că indicatorii statistici folosiți frecvent în dezbaterea publică pot subestima amploarea fenomenului, în special atunci când rămân în afara măsurătorilor persoane care nu figurează în evidențe sau forme de muncă insuficient surprinse de statistici.
Ce a spus Cristina Chiriac despre termenul ratat și obligațiile din directivă
În cadrul unei dezbateri digitale privind piața muncii, organizată de Coaliția pentru Libertatea Comerțului și a Comunicării, Cristina Chiriac a declarat: „România a ratat termenul de 7 iunie de implementare și de transpunere a Directivei privind transparența salarială, preocupată de deciziile politice de a avea un nou guvern.”
Aceeași intervenție a inclus și o critică la adresa priorităților legislative: „Parlamentul nu a mai fost preocupat de transpunerea și de alinierea cu directivele europene care sunt obligatorii și am ratat acest termen.”
Chiriac a mai afirmat că directiva ar obliga companiile cu peste 100 de angajați să justifice public diferențele care depășesc 5% în ceea ce privește decalajul salarial de gen.
Tot ea a indicat că există și prevederi de raportare pentru companiile mici și mijlocii, cu termene diferite de aplicare, începând din 2027 și 2028.
De ce spune CONAF că decalajul salarial real poate fi mai mare
Cristina Chiriac a susținut că diferențele salariale dintre femei și bărbați ar fi mai mari decât indică statisticile oficiale, deoarece acestea ar reflecta doar veniturile declarate.
În argumentația sa, a invocat existența a „peste 1,3 milioane de femei” care „nu se regăsesc în scripte în niciun fel”, afirmând că includerea acestei realități ar arăta un decalaj de gen „mult mai mare”.
Chiriac a mai afirmat că multe femei din sectoarele prost plătite lucrează cu timp parțial pentru a putea acoperi responsabilități de îngrijire a copiilor sau a părinților, ceea ce ar distorsiona piața muncii.
În același context, ea a indicat că media europeană ar fi „undeva la 12%”, iar România ar fi invocat un decalaj de 3,6% ca argument că problema este redusă.
Date invocate despre diferențe de câștig și ocupare
Conform datelor citate de Cristina Chiriac, câștigul salarial mediu brut al bărbaților din România îl depășește, în medie, cu 398 de lei pe lună pe cel al femeilor.
În cazul specialiștilor, unde femeile ar reprezenta aproape 60% din totalul angajaților, ea a afirmat că diferența ajunge la 20.520 de lei pe an în favoarea bărbaților, pe baza datelor publicate de Institutul Național de Statistică (INS) pentru anul 2024.
Pe tema ocupării, Chiriac a declarat că România are al treilea cel mai mare decalaj de ocupare între femei și bărbați din Uniunea Europeană, după Italia și Grecia, indicând un ecart de 18 puncte procentuale.
În aceeași declarație, a precizat că rata de ocupare a femeilor în România ar fi de 54,3%, față de o medie europeană de 70,8%.
Context european invocat și legătura cu măsurarea decalajului
Eurostat arată că, în 2024, decalajul salarial de gen neajustat (diferența dintre câștigurile brute orare medii ale bărbaților și femeilor, ca procent din câștigurile bărbaților) a fost de 11,1% la nivelul Uniunii Europene.
În aceeași prezentare, Eurostat explică faptul că indicatorul este calculat pentru întreprinderi cu 10 sau mai mulți angajați și că valorile diferă semnificativ între statele membre, de la -0,8% în Luxemburg la 18,8% în Estonia (în 2024).
În linie cu acest tip de argument, CONAF a susținut că un procent mic raportat oficial poate ascunde mecanisme interne ale diferențelor de remunerare și că directiva ar fi introdus instrumente de transparență salarială care să facă vizibile aceste diferențe.
Într-o declarație atribuită Cristinei Chiriac, CONAF a formulat ideea astfel: „Un decalaj mic nu înseamnă o problemă mică. Înseamnă o problemă pe care n-o vezi încă... Directiva ne dădea lupa. Am ratat termenul de a o folosi.”
Poziționarea CONAF în dezbaterea despre salarii și economie
Separat de tema directivei, CONAF a transmis, într-un comunicat, că majorarea salariului minim este „o necesitate socială legitimă”, dar că nu poate înlocui politici care stimulează productivitatea, investițiile și competitivitatea.
În același comunicat, CONAF a arătat că salariul minim brut ar fi crescut de la 3.000 de lei în ianuarie 2023 la 4.325 de lei în iulie 2026, adică cu peste 44%.
Organizația a invocat avertismente ale OECD potrivit cărora ritmul creșterilor salariale a început să depășească ritmul productivității, cu posibile presiuni asupra competitivității, investițiilor și inflației.
Tot în comunicat, CONAF a menționat date ONRC privind peste 74.000 de firme radiate în 2025 și a indicat, citând BNR, că gradul total de îndatorare al sectorului real ar fi de aproximativ 40,7% din PIB, față de o medie europeană de 115,3%, iar pentru companiile nefinanciare de 27,8% din PIB, față de 71,5% în UE.
