Siegfried Mureșan, europarlamentar liberal al cărui cabinet a fost respins de Parlament la 30 septembrie, a acuzat vineri, 2 octombrie, Partidul Social Democrat (PSD) și Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) că au creat instabilitatea politică pe care o consideră responsabilă pentru deprecierea leului. El reproșează PSD costurile pe care, în aprecierea sa, oamenii le suportă atât din cauza deficitului bugetar, când partidul guvernează, cât și din cauza incertitudinii economice, când este în opoziție.
Declarația a venit într-o zi în care cursul de referință a depășit 5,34 lei pentru un euro. Tot pe 2 octombrie, S&P Global Ratings a menținut calificativele de credit ale României la BBB-/A-3, cu perspectivă negativă. Agenția a păstrat între riscurile urmărite prelungirea formării unui guvern și efectele posibile asupra reducerii deficitului.
Ce le reproșează Mureșan celor două partide
În mesajul publicat pe Facebook, Mureșan a invocat două episoade politice: „Leul s-a depreciat masiv în două momente din ultimul an: la moțiunea de cenzură a PSD – AUR împotriva Guvernului condus de Ilie Bolojan și săptămâna aceasta, când tot PSD-AUR au respins guvernul proeuropean pe care l-am propus”.
La votul din 30 septembrie, cabinetul propus de el a primit 182 de voturi pentru și 15 împotrivă, față de cele 233 de voturi favorabile necesare învestirii. I-au lipsit 51 de voturi pentru a obține mandatul. Parlamentarii AUR nu au participat la vot, iar cei ai PSD au fost prezenți, dar s-au abținut.
Mureșan susține că, de la inițierea moțiunii de cenzură împotriva Cabinetului Bolojan până la declarația din 2 octombrie, leul s-a depreciat cu peste 5%.
Atacul său se concentrează apoi asupra PSD: „PSD ne costă bani, atât când este la guvernare, cât și când este în opoziție”. La guvernare, spune liberalul, partidul produce un deficit „uriaș”, pe care oamenii trebuie să îl acopere ulterior. În opoziție, îl acuză că generează costuri prin „crearea de instabilitate politică și incertitudine economică”.
Deficitul bugetar apare atunci când cheltuielile statului depășesc veniturile sale. Diferența trebuie finanțată, inclusiv prin împrumuturi. Costul la care statul se împrumută și evoluția leului pot fi influențate de interesul investitorilor pentru activele românești și de incertitudinea privind politica economică.
Ce înseamnă în lei creșterea cursului euro
Cursul de referință pentru euro a crescut de la 5,2777 lei pe 1 octombrie la 5,3447 lei pe 2 octombrie. Diferența este de 0,0670 lei pentru fiecare euro: sunt necesari mai mulți lei pentru aceeași sumă în moneda europeană.
La aceste cursuri de referință, echivalentul unei sume constante de 100 de euro crește de la 527,77 lei la 534,47 lei, adică o diferență de 6,70 lei. Pentru o plată efectivă, suma în lei depinde de cursul aplicabil tranzacției sau prevăzut în contract.
S&P a menținut ratingul, cu perspectivă negativă
În evaluarea din 2 octombrie, S&P a păstrat ratingurile României pentru datoria pe termen lung și scurt, în valută și în monedă națională. Calificativul BBB- pentru datoria pe termen lung se află pe ultima treaptă a categoriei recomandate investițiilor. Ratingul evaluează capacitatea statului de a-și plăti datoriile, iar perspectiva negativă indică un risc de reducere a calificativului.
Agenția a arătat că ar putea reduce ratingurile României dacă procesul prelungit de formare a guvernului, după destrămarea coaliției în mai 2026, ar împiedica reducerea deficitului bugetar în 2027 și 2028.
S&P a inclus și intensificarea presiunilor externe între motivele unei posibile retrogradări. Un exemplu este cel al perturbărilor de pe piața energiei care ar destabiliza așteptările privind inflația pe termen mediu și, în același timp, ar slăbi semnificativ creșterea economică, balanța de plăți și rezultatele bugetare. Balanța de plăți înregistrează tranzacțiile economice ale țării cu străinătatea.
Agenția ar putea schimba perspectiva în stabilă dacă deficitele bugetar și extern s-ar reduce, oprind deteriorarea finanțelor statului și a poziției financiare externe. Acest scenariu ar fi sprijinit de un plan credibil de politică economică pe termen mediu, eventual susținut de un consens politic larg, împreună cu reluarea creșterii economice.