PSD ar conduce ministerele care gestionează cheltuieli importante, iar premierul Luca Niculescu ar controla Finanțele, cu sprijinul discret al președintelui Nicușor Dan, apreciază politologul Cristian Pîrvulescu. În această formulă, el vede șanse pentru rezolvarea urgențelor bugetare, dar puține perspective pentru reformele ale căror rezultate ar apărea după următoarea renegociere a sprijinului politic.
Într-un interviu acordat HotNews, publicat la 15 octombrie, Pîrvulescu descrie relația dintre PSD, premier și președinte drept o „coabitare de catifea”: o împărțire a influenței fără conflictul deschis asociat altor coabitări. Stabilitatea ei ar depinde de avantajele pe care fiecare participant le găsește în continuarea guvernării.
Joi seară, 15 octombrie, Niculescu a depus la Parlament lista miniștrilor și programul de guvernare, pentru declanșarea procedurii de învestire. PSD a decis participarea cu 11 miniștri. PNL și UDMR au anunțat sprijin pentru învestire fără intrarea în cabinet, însă decizia finală a liberalilor urma să fie luată la sfârșitul săptămânii. Cabinetul propus nu era încă învestit.
Cum s-ar împărți influența asupra banilor
Lista oferă câteva repere concrete pentru explicația politologului. PSD îi propune pe Alexandru Rogobete la Sănătate, Florin Manole la Muncă, Alexandru Stoica la Dezvoltare și Ștefan Ovidiu Popa la Transporturi. Sunt portofolii prin care se finanțează servicii publice, plăți sociale și investiții, cu efecte asupra spitalelor, beneficiarilor de prestații și comunităților locale.
La Finanțe este propus Alexandru Nazare, care deține și interimar portofoliul. Pîrvulescu interpretează păstrarea lui ca pe un semnal de continuitate pentru piețele financiare și instituțiile europene: politica fiscală ar rămâne pe aceeași direcție, într-un moment în care o ruptură ar putea scumpi împrumuturile statului.
PSD ar avea astfel acces la administrarea unor programe importante, iar premierul ar dispune de pârghia Finanțelor. Pentru Pîrvulescu, puterea lui Niculescu ar depinde și de felul în care conduce: cum explică deciziile, cum obține susținere pentru ele și cum își construiește relația cu societatea și cu partenerii externi.
Aceeași dependență de sprijinul politic ar exista pentru specialiștii fără o bază proprie de partid sau parlamentară. Competența tehnică le poate susține argumentele, dar, în evaluarea politologului, capacitatea lor de a câștiga un conflict în interiorul guvernării ar depinde de susținerea premierului și, discret, a președintelui.
Ce ar câștiga PSD și președintele
Pentru PSD, avantajul descris de Pîrvulescu este participarea la administrație fără expunerea principală asociată funcției de premier. În evaluarea sa, dificultățile iernii, rectificării și pregătirii bugetului s-ar răsfrânge în primul rând asupra lui Niculescu și asupra președintelui care l-a desemnat.
Experiența administrativă a unor miniștri și legăturile partidului cu administrația locală ar conta, de asemenea. Politologul vede aici o preferință pentru continuitate și control: o echipă familiarizată cu instituțiile poate intra mai repede în lucru, iar organizațiile locale păstrează legătura cu primarii și județele înaintea alegerilor din 2028.
Participarea are însă și un cost pentru social-democrați. PSD ar pierde libertatea de a se opune măsurilor nepopulare ale unui guvern din care face parte, iar AUR ar putea ocupa mai ușor acel spațiu de opoziție. În analiza lui Pîrvulescu, reevaluarea sprijinului după șase luni ar păstra pentru PSD o posibilitate de distanțare și renegociere.
Pentru Nicușor Dan, formula ar permite ieșirea din blocajul negocierilor cu PNL, care condiționa guvernarea de propriii termeni, și susținerea unui cabinet cu voturi parlamentare. Premierul ar trebui apoi să transforme această susținere în capacitatea de a lua decizii, într-o echipă în care influența politică este împărțită.
Urgențele comune și reformele cu rezultate îndepărtate
Pîrvulescu anticipează cooperare acolo unde interesele partenerilor coincid: rectificarea bugetară, funcționarea instituțiilor peste iarnă și, probabil, adoptarea bugetului pentru 2027. Rectificarea ajustează bugetul în cursul anului, în funcție de venituri și de necesarul de cheltuieli. Pentru partidele care susțin cabinetul, blocarea acestor decizii ar aduce un cost politic imediat.
PSD a inclus între obiectivele sale începerea reformei administrative prin comasări voluntare ale localităților mici și organizarea unor servicii publice comune. Pîrvulescu nu vede însă duse la capăt reforme precum reorganizarea administrației, schimbarea sistemului pensiilor speciale, reforma companiilor de stat sau modificarea legislației electorale. Argumentul său privește diferența dintre momentul costurilor și cel al beneficiilor: deciziile dificile produc nemulțumiri imediat, în timp ce rezultatele pot apărea abia după o nouă negociere între parteneri.
„Un guvern care se știe evaluat la fiecare șase luni gestionează, nu reformează”, spune Cristian Pîrvulescu.
Și sprijinul liberalilor ar urma să aibă condiții explicite. Formula propusă este un acord bilateral cu premierul pentru șase luni, în care PNL nu ar iniția și nu ar vota o moțiune de cenzură atât timp cât Niculescu respectă principiile și obiectivele asumate. Documentul ar stabili condițiile susținerii, fără participarea liberalilor la cabinet.
De ce ar putea dura până în 2028
Pîrvulescu consideră posibil ca un asemenea cabinet să ajungă până la alegerile din 2028 dacă niciun participant nu identifică o alternativă mai avantajoasă. Trecerea de rectificare și de buget ar putea crește costul înlocuirii guvernului, deoarece o schimbare ar redeschide negocierile pentru o nouă formulă.
Evaluările la șase luni ar deveni, în această interpretare, momente de renegociere a sprijinului. Riscul principal ar apărea atunci când unul dintre parteneri ar calcula că ieșirea îi aduce mai mult decât continuarea, inclusiv sub presiunea concurenței electorale a AUR.
În afara cabinetului, partidele își caută poziții diferite. UDMR a anunțat un vot favorabil și are în vedere un acord de susținere pentru proiectele guvernamentale. Liderul USR, Dominic Fritz, urma să propună vineri conducerii partidului ca parlamentarii formațiunii să nu voteze învestirea. Pentru Pîrvulescu, PNL și USR ar avea nevoie și de alternative bugetare concrete pentru a se diferenția politic, într-un spațiu în care AUR ar beneficia de poziția de opozant necondiționat.