Parlamentul a respins miercuri, 30 septembrie, Guvernul propus de Siegfried Mureșan. Cabinetul a obținut 182 de voturi pentru, cu 51 mai puține decât pragul de 233 necesar învestirii.
La ședința comună au fost prezenți 321 dintre cei 464 de deputați și senatori. Au fost exprimate 197 de voturi valabile: 182 pentru și 15 împotrivă. Parlamentarii AUR au lipsit, iar cei ai PSD au participat, dar nu au votat.
După vot, Mureșan a susținut că propunerea sa urmărea încheierea crizei politice și a acuzat partidele pe care le consideră responsabile de criză că o prelungesc. Liderul PSD, Sorin Grindeanu, a spus că România are nevoie de un guvern cu puteri depline și că social-democrații sunt pregătiți să își asume redresarea țării.
Consultări anunțate pentru 5 octombrie
Președintele Nicușor Dan a anunțat miercuri, din Praga, că va chema partidele la consultări la Cotroceni luni, 5 octombrie, și că va desemna un nou candidat la funcția de prim-ministru în aceeași după-amiază. El le-a cerut să discute între timp în propriile conduceri și să vină cu soluții care pot obține sprijin parlamentar.
Este a doua propunere de guvern respinsă prin vot după demiterea cabinetului Bolojan, pe 5 mai. Guvernul propus de Adrian Veștea a primit 189 de voturi pentru la 22 iunie, insuficiente pentru învestire. Înaintea lui Veștea, Eugen Tomac fusese desemnat să formeze un guvern, dar și-a depus mandatul după ce nu a reușit să strângă o majoritate.
Ce prevede Constituția despre dizolvare
Articolul 89 din Constituție prevede că președintele poate dizolva Parlamentul după consultarea președinților celor două Camere și a liderilor grupurilor parlamentare, dacă nu s-a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în 60 de zile de la prima solicitare și au fost respinse cel puțin două cereri de învestitură. Dizolvarea nu este un efect automat al votului de miercuri.
Cele două respingeri sunt confirmate, însă fără data primei solicitări de învestitură nu se poate stabili dacă a expirat și termenul de 60 de zile. Constituția permite dizolvarea o singură dată într-un an și o interzice în ultimele șase luni ale mandatului prezidențial, precum și pe durata stării de asediu sau de urgență.