Gheorghe Piperea cere înghețarea fondurilor către Ucraina până la deficit sub 3% și respinge armata comună a UE

De4 min de citit

Europarlamentarul AUR Gheorghe Piperea a cerut înghețarea fondurilor pe care România le alocă Ucrainei până când deficitul bugetar scade sub pragul de 3% și a solicitat desecretizarea sumelor cheltuite pentru sprijinul acordat Kievului.

Declarațiile au fost făcute într-o intervenție în care Piperea a susținut că România ar trebui să prioritizeze finanțarea propriei apărări și să clarifice, în mod transparent, costurile asumate pentru sprijinirea Ucrainei.

În același timp, europarlamentarul s-a declarat împotriva ideii unei armate comune a Uniunii Europene, pe care a descris-o ca fiind un proiect care ar funcționa ca un NATO paralel.

Înghețarea ajutorului pentru Ucraina condiționată de deficitul sub 3%

Gheorghe Piperea a afirmat că măsura anunțată de parlamentarii AUR, de suspendare a finanțărilor către Ucraina, este susținută de el „până la momentul în care deficitul bugetar al României nu va scădea sub 3%”.

În aceeași intervenție, acesta a reiterat: „Toate aceste fonduri către Ucraina trebuie să fie înghețate”, legând explicit continuarea sprijinului de atingerea pragului de deficit.

El a extins discuția și la alte finanțări către state din afara Uniunii Europene și, întrebat dacă se referă inclusiv la Republica Moldova, a răspuns că aceasta „poate să fie inclusiv” vizată.

Cererea de desecretizare a sumelor și argumentul „transparenței”

Piperea a cerut desecretizarea sumelor cheltuite de România pentru sprijinirea Ucrainei, susținând că publicul ar trebui să știe „cu exactitate ce bani au fost folosiți, ce bani au fost cheltuiți și cu ce destinație”.

În același context, el a făcut distincție între detalii operaționale militare și datele financiare, afirmând că nu se cere desecretizarea traseelor sau a tipurilor de armament, ci a cheltuielilor și a destinației acestora.

Gheorghe Piperea a publicat conținut despre un răspuns atribuit Consiliului Fiscal, în care afirmă că sprijinul pentru Ucraina este secretizat în baza unei decizii a Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAȚ) și că estimările se bazează pe date utilizate la nivel european.

Ce apare în datele invocate despre costuri și deficit

Într-un material care redă conținutul unui răspuns al Consiliului Fiscal către europarlamentar, este indicată o estimare de aproximativ 1,5 miliarde de euro pentru sprijinul României către Ucraina în perioada februarie 2022 - iunie 2025, echivalentul a 0,6% din PIB-ul anului 2021, cu o medie de circa 0,2% din PIB în fiecare an.

În același cadru, este menționat că sprijinul concret și detaliat ar fi secretizat în baza unei decizii a CSAȚ, iar cifra de 1,5 miliarde de euro este prezentată ca rezultat al unor estimări asociate unei note de informare a Parlamentului European, elaborate pe baza datelor AMECO și ale Institutului de economie mondială de la Kiel.

Tot acolo sunt redate evaluări ale Consiliului Fiscal privind cauzele dezechilibrului bugetar, formulate ca „programări financiare inadecvate, decizii suboptime de politică fiscal-bugetară și ignorarea necesității vitale de a crește veniturile fiscale”, precum și precizarea că România se află în procedura de deficit excesiv din aprilie 2020.

Poziția privind apărarea și opoziția față de o armată comună a UE

Gheorghe Piperea a susținut că resursele ar trebui orientate cu prioritate către apărarea României, afirmând: „Dacă tot sunt niște bani pe care să-i cheltuim pe apărare, atunci să-i reîntoarcem în apărarea noastră și să ne facem treaba noi în primul rând”.

În argumentația sa, a menționat nevoia de capacități de reacție, făcând referire la armată, logistică, armament și la sistemele Patriot.

Întrebat despre posibilitatea unei armate comune europene, Piperea s-a declarat împotrivă și a spus: „Nu cred și nici nu-mi doresc o armată comună europeană în aceste condiții”, explicând că vede diferențe între statele membre în privința resurselor, finanțării și capacităților militare.

El a făcut însă o distincție între o armată comună și cooperarea între statele europene în domeniul apărării, declarându-se de acord cu ideea investițiilor mai mari în capacitățile proprii și cu colaborarea cu aliații.