Președintele Nicușor Dan a confirmat, în seara de 12 noiembrie, la Dublin, că dosarul disciplinar al judecătoarei Sorina Marinaș fusese trimis. În răspunsul la întrebările HotNews, a spus că ceruse lămuriri și că, potrivit răspunsului primit, dosarul era nesoluționat: nu exista încă o decizie de sancționare sau de nesancționare.
Reacția a venit după ce magistrata de la Curtea de Apel Craiova a descris două mesaje primite de la un consilier prezidențial despre informarea șefului statului. Întrebat despre aceste mesaje și dacă fusese informat înaintea conferinței din 10 noiembrie, Nicușor Dan a răspuns că își menține declarația de atunci. Nu a precizat când aflase despre documente și nu a explicat succesiunea răspunsurilor relatate de judecătoare.
Într-un interviu acordat HotNews, publicat pe 12 noiembrie, Marinaș spune că îi trimisese consilierului întregul dosar în octombrie. Schimbul de mesaje pe care îl consideră contradictoriu a avut loc în timpul și după conferința de presă a președintelui din 10 noiembrie.
Ce spune Marinaș că i-a răspuns consilierul
Marinaș povestește că i-a scris consilierului în timpul conferinței, după ce a auzit declarațiile președintelui despre documentele pe care le aștepta de la magistrați. Întrebarea ei privea dosarul expediat cu câteva săptămâni înainte: „Eu sper că ați informat președintele cu privire la ce v-am trimis eu în octombrie”.
În primul răspuns, potrivit judecătoarei, consilierul a invocat obligația consilierilor de a informa corect și complet președintele. Aproximativ o oră mai târziu, după încheierea conferinței, același consilier i-a transmis că nu apucase să-l informeze despre acele înscrisuri.
„Păi ori a fost informat corect și complet, ori n-a apucat”, a spus Marinaș.
Judecătoarea a refuzat să facă public numele interlocutorului. „Poate își asumă domnul consilier să spună public dumnealui totul”, a răspuns ea când a fost întrebată cine este acesta.
Documentele trimise în octombrie și ce ceruse președintele
Marinaș spune că a transmis dosarul electronic, direct consilierului, pe 19 octombrie 2026, la ora 14:59. A inclus întregul dosar disciplinar și apărările pe care le formulase în cadrul procedurii. Descrie documentele drept zeci de pagini și afirmă că, după expediere, nu a primit niciun răspuns.
Contactul fusese stabilit după întâlnirea magistraților cu președintele din decembrie 2025. În cursul anului, spune ea, avusese discuții ample despre sistemul de justiție cu același consilier, care îi răspunsese la mesajele anterioare. Stabiliseră să continue întâlnirile și discuțiile.
La conferința din 10 noiembrie, Nicușor Dan fusese întrebat despre situația magistraților cercetați disciplinar după ce vorbiseră public despre probleme din justiție. Președintele ceruse cazuri nominale și documentele relevante: extrase din decizii, din plângerile magistraților și din răspunsurile Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), împreună cu argumentele celor care contestau măsurile.
Când i s-a spus că Marinaș făcuse deja un asemenea demers, Nicușor Dan a răspuns: „Nu am cunoștință dacă le-a transmis. Sigur au fost văzute de colegul meu, dar eu nu am avut această dezbatere cu dumnealui”.
Ce intervenție aștepta judecătoarea
Marinaș explică faptul că trimisese documentele în speranța unei discuții despre problemele semnalate la Inspecția Judiciară, instituția care desfășurase cercetarea disciplinară în cazul său. Ea consideră că procedurile disciplinare sunt folosite ca mijloc de presiune asupra magistraților care critică public problemele din justiție. Își dorea ca președintele să ducă sesizările în plenul CSM și să ceară discutarea unui control la Inspecție.
Judecătoarea leagă această așteptare de întâlnirea de la Cotroceni din decembrie 2025, organizată după documentarul Recorder „Justiție capturată”. Spune că discuția i se păruse productivă și că plecase cu speranța unor intervenții în limitele atribuțiilor președintelui. Estimează că magistrații au depus, împreună, aproximativ 3.000 de file de probe în decembrie 2025 și ianuarie 2026.
Marinaș se declară acum dezamăgită de lipsa rezultatelor pe care le aștepta. Întrebată dacă și-ar încuraja colegii cercetați disciplinar să trimită dosarele la Cotroceni, răspunde că nu mai poate recomanda un demers în a cărui eficiență nu are încredere. Pentru magistrații din țară, explică ea, deplasarea la București presupune timp luat din activitatea profesională și din viața de familie.
Judecătoarea descrie și disconfortul în care lucrează la Curtea de Apel Craiova cei care vorbesc public despre problemele din sistem. Spune că unii colegi evită să se exprime de teamă să nu treacă prin situații asemănătoare și critică autocenzura: „Pe mine mă șochează totuși magistrații, colegii mei, că nu realizează cât e de grav să nu mai ai libertatea să vorbești”.

