Virusul West Nile (WNV) este raportat în sezonul curent în 12 țări europene, iar datele europene și raportările naționale plasează România între statele cu cea mai extinsă distribuție geografică a infecțiilor dobândite local.
Rapoartele europene indică faptul că, în sezonul 2026, infecții cu WNV au fost semnalate în 99 de regiuni, dintre care 21 au consemnat pentru prima dată cazuri de infecție cu West Nile.
Pe fondul extinderii geografice, Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC) a transmis, cu ocazia World Mosquito Day 2026, că Europa trebuie să își îmbunătățească pregătirea și instrumentele de control, având în vedere creșterea riscurilor asociate bolilor transmise de țânțari.
În România, datele transmise de Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT) din cadrul Institutului Național de Sănătate Publică (INSP) arată o creștere a numărului de cazuri pe parcursul verii și o distribuție în mai multe județe și în municipiul București.
Tabloul european al sezonului 2026
Într-un bilanț comun ECDC/EFSA publicat pe 12 august 2026, pe baza datelor transmise până la 5 august 2026, erau raportate 245 de cazuri umane dobândite local în șapte țări: Italia (139), Grecia (65), Spania (17), Macedonia de Nord (13), România (6), Franța (4) și Germania (1). Același raport consemna 12 decese: Grecia (6), Italia (5) și România (1).
Documentul ECDC/EFSA notează că, la 5 august 2026, cazurile dobândite local fuseseră raportate în 58 de regiuni NUTS 3 din cele șapte țări, comparativ cu 40 de regiuni (șase țări) la același moment din 2025.
Până la 13 august 2026 fuseseră raportate 429 de cazuri dobândite local în nouă țări europene, iar transmiterea atinge vârful în august și la începutul lui septembrie.
Lista celor 12 țări europene în care au fost raportate infecții cu West Nile în sezonul curent include: Albania, Austria, Franța, Germania, Grecia, Italia, Kosovo, Țările de Jos, Macedonia de Nord, România, Serbia și Spania.
România, între țările cu distribuție geografică extinsă
Evaluările europene și raportările naționale menționează pentru România 14 zone în care au fost înregistrate cazuri dobândite local, ceea ce poziționează țara pe locul al treilea, după Italia și Grecia, din punctul de vedere al numărului de zone afectate.
Conform datelor CNSCBT/INSP pentru intervalul 3 iunie - 20 august 2026, în România au fost raportate 34 de cazuri de infecție cu virusul West Nile: 26 confirmate și 8 probabile, cu 2 decese la persoane vârstnice cu comorbidități.
Distribuția pe grupe de vârstă pentru cele 34 de cazuri raportate este următoarea: 50-59 ani (7), 70-79 ani (7), 80+ ani (6), 40-49 ani (4), 60-69 ani (4), 20-29 ani (3), 30-39 ani (2) și 15-19 ani (1). Din punct de vedere al mediului de rezidență, 22 de cazuri au fost înregistrate la persoane din mediul urban și 12 în mediul rural; pe sexe, 18 bărbați și 16 femei.
În funcție de locul probabil al expunerii, cazurile au fost atribuite municipiului București și următoarelor 14 județe: Argeș, Bihor, Botoșani, Călărași, Cluj, Giurgiu, Harghita, Ialomița, Iași, Ilfov, Mureș, Satu Mare, Suceava și Vaslui.
O raportare anterioară a CNSCBT/INSP, pentru perioada 3 iunie - 5 august 2026, arăta 10 cazuri (7 confirmate, 3 probabile) și 2 decese, cu unități teritoriale de expunere menționate în mai multe județe și în municipiul București.
Ce transmit autoritățile europene despre controlul țânțarilor
ECDC a atras atenția asupra faptului că riscul bolilor transmise de țânțari crește și că virusul West Nile continuă să se extindă către regiuni noi, în paralel cu stabilirea unor specii invazive de țânțari în mai multe părți ale Europei.
ECDC a publicat o analiză privind organizarea supravegherii și controlului pentru țânțarii Culex (vectori pentru WNV) și pentru țânțarii invazivi din genul Aedes, subliniind că sezoanele de transmitere sunt mai lungi și mai intense și că există diferențe între țări privind capacitatea și organizarea măsurilor de supraveghere și control.
Experți ECDC cer o abordare coordonată la nivel european, inclusiv monitorizarea populațiilor de țânțari, implicarea comunităților și aplicarea unor măsuri de combatere, cu evaluarea impactului asupra mediului.
Datele One Health: ce arată raportarea la animale
Din perspectiva veterinară, raportul ECDC/EFSA la 5 august 2026 consemna 17 focare la ecvidee și 74 de focare la păsări în Europa în 2026. Focare la ecvidee au fost raportate de Franța (5), Grecia (5), Italia (5), Țările de Jos (1) și Spania (1), iar focare la păsări de Italia (64), Franța (5), Spania (3), Austria (1) și Belgia (1).
Același raport arată că patru țări - Franța, Grecia, Italia și Spania - au raportat atât infecții umane, cât și focare la ecvidee și/sau la păsări.
Monitorizarea activă a țânțarilor este importantă pentru detecția timpurie a circulației virusului, dar rezultatele privind depistarea WNV la țânțari nu sunt incluse în raportul lunar, deoarece nu sunt obligatoriu raportate la nivel european.
Cum se transmite și ce recomandă INSP pentru reducerea riscului
Transmiterea virusului West Nile are loc, în principal, prin înțepătura țânțarilor infectați. Majoritatea infecțiilor sunt asimptomatice sau provoacă simptome ușoare asemănătoare gripei; formele severe pot afecta sistemul nervos, provocând meningită sau encefalită.
Pentru reducerea riscului, INSP recomandă, între altele, evitarea expunerii la țânțari prin purtarea de îmbrăcăminte care acoperă brațele și picioarele, utilizarea substanțelor repelente, aplicarea insecticidelor în și în jurul locuinței și montarea plaselor la ferestre.
Sunt indicate și măsuri de limitare a locurilor de reproducere a țânțarilor, precum desecarea bălților din jurul gospodăriei și îndepărtarea recipientelor cu apă stagnantă.
În raportarea europeană, ECDC a legat creșterea riscurilor și de răspândirea unor specii invazive, inclusiv țânțari din genul Aedes, care pot transmite și alte virusuri, precum cele responsabile de dengue și chikungunya.