Hantavirusurile sunt o familie de virusuri care pot provoca îmbolnăviri severe, inclusiv forme care afectează plămânii. În ultimele săptămâni au intrat din nou în atenție pe fondul unui focar cu virusul Andes pe o navă de croazieră, raportat de autorități sanitare internaționale. În România, Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) a anunțat raportarea unui caz suspect de hantaviroză.
Pentru populația generală, riscul principal este expunerea la rozătoare și la particule provenite din urina, excrementele sau saliva acestora, nu transmiterea ușoară de la om la om. În cazul virusului Andes, transmiterea interumană a fost documentată ca posibilă, dar este descrisă ca rară și asociată cu contact apropiat și prelungit cu o persoană simptomatică.
Ce este hantavirusul și de ce se vorbește acum despre el
Hantavirusul este un tip de virus cu genom ARN monocatenar trisegmentat și este răspândit în principal de rozătoare. Există mai multe tipuri de hantavirusuri, fiecare fiind asociat cu un anumit tip de rozătoare.
Contextul internațional care a generat alerte în luna mai 2026 este un focar legat de o navă de croazieră (MV Hondius), în care agentul a fost identificat ca fiind virusul Andes. ECDC a raportat, la 15 mai 2026, un total de 11 cazuri (8 confirmate, 2 probabile și 1 neconcludent) și 3 decese, menționând că riscul pentru populația generală din UE/SEE rămâne „foarte scăzut”.
CDC a emis la 8 mai 2026 un avertisment prin Health Alert Network, indicând că este vorba despre un „cluster multicountry” de cazuri de boală cu hantavirus cauzate de virusul Andes și că boala poate fi severă și uneori fatală.
Cum se transmite la om și ce înseamnă, practic, expunerea cu risc
Transmiterea la om apare cel mai frecvent prin contact cu rozătoare infectate și cu produse ale acestora: urină, fecale (excremente) și salivă. Oamenii se pot infecta atunci când inspiră particule din urina, excrementele sau saliva infectate de rozătoare.
CDC menționează că, rar, infecția poate apărea și prin mușcături sau zgârieturi de rozătoare. În focarul cu virusul Andes, CDC subliniază că acesta este singurul tip de hantavirus despre care a fost documentată transmiterea de la om la om, însă ca fenomen rar și, de regulă, în condiții de contact apropiat și prelungit cu o persoană simptomatică.
OMS a subliniat că hantavirusul „nu se transmite ușor de la om la om”, spre deosebire de coronavirus sau gripă, și că de obicei este necesar contact apropiat și prelungit cu o sursă infectată.
Perioada de incubație și simptomele, de la debut la forme severe
Perioada de incubație poate ajunge până la șase săptămâni, conform datelor OMS. Pentru sindromul pulmonar asociat hantavirusului, CDC indică faptul că simptomele apar, de obicei, la 4-42 de zile după expunere.
Debutul poate semăna cu o gripă. Sunt descrise febra, frisoanele, durerile musculare (în special la coapse, spate și șolduri), oboseala accentuată și durerile de cap. Pot apărea și greață, vărsături sau dureri abdominale.
CDC precizează că aproximativ jumătate dintre pacienții cu sindrom pulmonar asociat hantavirusului au prezentat și simptome gastrointestinale (inclusiv greață, vărsături, diaree și dureri abdominale), alături de manifestări precum frisoane, amețeli și dureri de cap.
După câteva zile, boala poate evolua către o fază severă, cu tuse și dificultăți de respirație, legate de acumularea de lichid în plămâni. În forme grave, poate apărea sindromul pulmonar asociat hantavirusului, considerat o urgență care necesită îngrijire medicală de urgență și, în unele situații, terapie intensivă. CDC indică faptul că simptomele tardive apar, de regulă, la 4-10 zile după faza inițială și includ tuse, lipsă de aer și senzație de constricție toracică.
Cât de severă poate fi boala și cum este evaluat riscul
CDC notează că hantavirusurile pot produce boală severă și deces și oferă un reper pentru sindromul pulmonar asociat hantavirusului: în rândul pacienților cu simptome respiratorii severe, rata de fatalitate a fost estimată la aproximativ 38%. În Statele Unite, CDC menționează că între 1993 și 2023 au fost raportate 890 de cazuri confirmate în laborator.
În ceea ce privește focarul de pe MV Hondius, ECDC a raportat 3 decese în totalul de 11 cazuri raportate până la 15 mai 2026. ECDC a evaluat riscul pentru populația generală din UE/SEE ca fiind „foarte scăzut”, iar CDC a apreciat riscul pentru sănătatea publică din SUA ca fiind „extrem de scăzut” în momentul avertizării.
Maria Van Kerkhove (OMS) a spus că situația nu trebuie comparată cu pandemia de COVID-19 și că nu există indicii că ar putea declanșa o pandemie globală, descriind focarul ca fiind limitat geografic și epidemiologic.
Ce este cunoscut despre situația din România
INSP a anunțat că „a fost raportat un caz suspect de hantaviroză”.
În același comunicat, cazul este descris ca fiind al unei persoane internate într-o unitate de psihiatrie din luna iulie 2023, „fără contact cunoscut cu persoane bolnave sau suspecte”.
Prevenție și măsuri practice legate de expunerea la rozătoare
Dat fiind că transmiterea este descrisă în primul rând prin contact cu rozătoare infectate și prin inhalarea particulelor provenite din urină, excremente sau salivă, prevenția se concentrează pe reducerea expunerii la rozătoare și la materialele contaminate.
În focarul cu virusul Andes, CDC a detaliat că transmiterea de la om la om, atunci când apare, este asociată cu contact apropiat și prelungit și cu expunerea la saliva, secrețiile respiratorii sau alte fluide ale unei persoane simptomatice, inclusiv prin gesturi precum sărutul, folosirea în comun a ustensilelor sau manipularea lenjeriei contaminate.
Pentru zona clinică, CDC a recomandat, în unități medicale, izolarea în salon de izolare pentru infecții aerogene (airborne infection isolation room) și utilizarea echipamentului de protecție (halat, mănuși, protecție oculară și mască N95 sau echivalent) pentru pacienții cu infecție suspectată sau confirmată cu virusul Andes.
Testare și îngrijire, pe scurt, din recomandările CDC
CDC arată că diagnosticul precoce al sindromului pulmonar asociat hantavirusului poate fi dificil, mai ales în primele 72 de ore de la debutul simptomelor, înainte ca virusul să poată fi detectat cu acuratețe în secreții și excreții. În aceste situații, se poate recurge la retestare după 72 de ore de la debut.
În privința tratamentului, CDC menționează că nu există un tratament specific recomandat pentru infecția cu hantavirus, iar îngrijirea suportivă timpurie este critică, chiar înainte de confirmarea diagnosticului. În cazurile severe, oxigenarea extracorporală (ECMO) este prezentată ca intervenție care poate îmbunătăți supraviețuirea dacă este inițiată devreme.
